Dac-aș bate la ușa inimii mele...

-
          Ducem vieți agitate, cu o încărcătură emoțională care ne secătuiește de putere și bucurii.  Uneori avem motive întemeiate să fim triști, nefericiți, disperați, obosiți. Dar de cele mai multe ori ne supărăm pe nimicuri care nu merită atenția noastră emoțională, pe fleacuri care ne prind în capcana lor.
         Felul cum ne comportăm spune foarte multe despre ceea ce simțim. Sunt multe situații în fața cărora reaționăm exagerat. De multe ori, această exagerare este picătura care umple paharul. Pe această picătură aruncăm toată durerea pe care o simțim ca un nod în suflet, de la care vrem să urlăm.
 O aruncăm asupra altor oameni, pentru că noi nu mai putem trăi cu ea.  Și uite anume această picătură distruge relații, fiecare din noi trăind în continuare încoronat în propriul orgoliu.
Nimeni nu este răspunzător pentru tristețile noastre, pentru eșecurile noastre. Da! Sunt oameni care ne scot din sărite și ne pun nervii la încercare, dar nimeni nu ne poate tulbura într-atât doar dacă această tulburare nu este deja în noi.



Știind și înțelegând aceste aspecte oricum vom cădea pradă furiei și agresivității, dar de fiecare dată va fi mai puțin dureros, iar treptat vom învăța că eșecul este o oportunitate enormă de învățare, de înțelepciune!
Suntem stăpânii unei puteri interioare nelimitate. Dac-am dori, dac-am îndrăzni să batem la ușa inimii noastre și să intrăm acolo, am descoperi surse inepuizabile de putere, perseverență, curaj, autenticitate, iubire,frumusețe, credință.
Niciodată nu e târziu pentru o schimbare, absolut niciodată!
Primul pas al schimbării este conștientizarea. Asta nu înseamnă că punem capacul inconștienței, asta înseamnă că o vedem și o putem controla.
Inconștiența este o școală, cu lecții și învățăminte pe care le transformăm în experiențe.
          O dată făcut primul pas, nu vom mai fi la fel niciodată. E pasul inițiatic către călătoria spre noi, spre ființa noastră interioară doldora de frumusețe. Este cea mai frumoasă călătorie! Cu multe suișuri, cu multe coborâșuri, dar plină de armonie și de cunoaștere de sine.

( va urma) 

sursa foto: pixabay
Eu mă numesc Mariana și sunt vocea acestui blog. Dacă îți place ce scriu și cum scriu, te aștept și pe pagina de facebook a bloguluiJurnalul unei zâne, ca să afli primul despre noile postări! Îți mulțumesc pentru vizită!


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

-
Imagine
       Vă salut cu mare bucurie, dragi cititori ai blogului!!! Vă felicit pe toți cu sărbătorile frumoase ale iernii și vreau să vă urez multă sănătate, noroc, dragoste, bunăstare și recunoștință.         Eu am petrecut anul 2017 cu multă recunoștință și l-am primit pe 2018 cu gânduri luminoase și cu bucurie că am în jurul meu oameni scumpi care mă acceptă așa cum sunt, care mă încarcă cu energia lor și care mă susțin în tot ce fac. Îmi doresc pentru mine, pentru familia mea, pentru voi toţi, multă multă sănătate!!! Nu este nimic mai scump ca ea. La Mulţi Ani!!! Începem anul 2018 cu o nouă ediție a proiectului "Telenești, îți ducem faima!" Astăzi vă invit s-o cunoașteți pe Cristina Dragush, o tânără talentată, iubitoare de tradiții, de frumos, de oameni. Cei care o cunosc, știu ce poate să facă această tânără, cunosc rezultatul imaginației sale debordante în idei noi, originale, iar cei care nu o cunosc, vă invit să fiți pregătiți de...
Citiți mai multe

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

-
Imagine
          Eu c ând am fost mică, am avut breton o perioadă. Doar că bretonul meu nu era nici în clin, nici în mânecă, vorba poporului. Am un vârtej de toată frumusețea fix pe mijloc în frunte. Și mai am și părul ondulat. Vă dați seama ce comoară eram cu bretonul meu poznaș.  Într-o zi am luat foarfeca și l-am tăiat din rădăcină. Nu vă mai spun cum arătam pentru că sunt convinsă că fiecare fetiță a făcut acest lucru.         Presupun că și invitata noastră de astăzi a făcut același lucru...doar că ei i-a plăcut procesul și astfel și-a născut un vis, să se facă frizeriță.  Așadar, astăzi, în cadrul celei de-a patra ediții a proiectului meu de suflet “ Telenești, îți ducem faima!”invitata noastră este Ana Chihai, hairstilist, un fel de zână a părului!  Ana este originară din Telenești, numele de fată fiind Gandrabur, și bineînțeles prima experiență în domeniu a fost în orașul natal. Ana își iubește munca, este un vis îm...
Citiți mai multe

Cele mai importante întâlniri ale vieții

-
Imagine
   Sunt uși pe care le deschid în mine și mă minunez de frumusețea și gingășia pe care le găsesc acolo. Sunt amintiri și oameni care-mi zâmbesc, care mă țin în brațe ori de câte ori mă simt pierdută în această lume mare. Intru pe una dintre aceste uși și mi se face ușor pe suflet și am așa un sentiment minunat că am o putere invincibilă în interiorul meu, iar puterea aceasta se numește recunoștință, speranță, credință, îmbrățișare, zâmbet, susținere, iubire. E ușa celui mai frumos lăcaș al sufletului meu. Ușa e colorată în albastru senin, cu lăstare verzi, cu cercuri galbene, cu flori roșii, roz, albe.   Tot acolo, lângă această ușă-curcubeu mai este o ușă, are culoarea cenușie și pete portocalii. Aceste bucăți de portocaliu au rolul de a mă seduce și a mă face să intru în acel sălaș. Acolo sunt tot eu, sunt oameni și amintiri, dar mi se face greu pe suflet când pășesc în acea cameră încețoșată de emoții înăbușite și amintiri pe care vreau să le știu uitate. Acolo sunt tr...
Citiți mai multe