Dialogul iubirii!
Eu sunt o femeie emotivã,o femeie care trãieśte mai mult din emoţii,decât din raţiuni.
Uneori plâng zgomotos,alteori râd din tot sufletul,uneori mã pierd ìn emoţiile copiilor mei,alteori ţip tot din emoţii.
Eu cred cã am fost tot timpul aśa...
Uneori emoţiile mã dor śi le plâng ìn pernã,ìn tãcere,śi durerea sufletului devine mai grea,mai ucigãtoare.
Śi caut emoţii care mã ìnalţã sufleteste!
Ìn ultimul timp,am simţit cã eu mi-am intrat aproape de tot ìn rolul de mamã,de casnicã,deseori de victimã casnicã. L-am vãzut śi pe el sufocat ìntre rolul de tata śi cel de angajat.
Undeva se pierduse acel "noi" format dintr-o femeie śi-un bãrbat.
Am renunţat la "noi",pe unde conśtient,pe unde inconśtient. Am crezut cã merg toate sub o linie trasã,pe care scrie iubire.
M-am ìnśelat,el mã pierduse pe mine cea senzualã,jucãuśã,gata sã-i sar ìn braţe de dor śi gãsise doar o mamã obositã,o mamã epuizata,o umbrã cicãlitoare a femeii de odinioarã.
Eu ìl pierdusem pe acel bãrbat ìnsetat de mine,pe el,cel surprinzãtor de cald śi emoţii pânã-n plâns de iubire,vedeam un bãrbat obosit de mine śi critica mea,un tatã exemplar,un tatã care nu se mai uita la mine cu ochi de mascul.
Am simţit cã ne sãpãm un abis emoţional,fiecare rãmânând pe malul adevãrului sãu.
Pe mine mã dureau aceste emoţii cu o intensitate de nedescris śi distrugeau tot ceea ce conţinea iubire purã odinioarã.
Nu m-am lãsat ìn voia timpului,sã le vindece el pe toate,m-am lãsat ìn voia emoţiilor mele,sau dimpotrivã lipsei acestora din acel rezervor emoţional.
L-am chemat la ìntâlnire. Śtiu cã doar un dialog poate rezolva mii de probleme.
Noi aveam nevoie doar sã ne vorbim. Noi eram bine,dar relaţiei noastre ìi lipsea limbajul iubirii de odinioarã.
Am mers ìntr-un local situat pe marginea unui lac,era exact ceea de ce aveam nevoie:liniste,apã,reflexii,nuferi(neìnfloriţi),aer curat. Eram noi śi o priveliśte superbã care dorea sã-śi lase frumuseţea ìn inimile noastre. Am povestit 3 ore,ne-am vorbit cu sufletele pe dos,ne-am îndrãgostit din nou.
A ìnţeles asearã nucleul unor comportamente de-ale mele,mi-a acceptat lacrimile pure,iar eu am aflat cã nu-i place deloc pijamaua mea de iarnã (parcã eśti un baiat ìmi zice,nimic provocator). Are dreptate.
Ne-am intors pe dos sufletele,iar linistea nopţii ne linistea emoţiile,care erau calde śi dansau ìn sufletele noastre,pe chipurile noastre,ìn trupurile noastre.
Sã nu uitãm de noi,sã nu uitãm cã iubirea noastrã reciprocã genereazã noi iubiri,"noi" suntem nucleul,emoţia śi atenţia noastrã ìn primul rând acolo trebuie sã ajungã,de-acolo porneśte armonia.
Uneori plâng zgomotos,alteori râd din tot sufletul,uneori mã pierd ìn emoţiile copiilor mei,alteori ţip tot din emoţii.
Eu cred cã am fost tot timpul aśa...
Uneori emoţiile mã dor śi le plâng ìn pernã,ìn tãcere,śi durerea sufletului devine mai grea,mai ucigãtoare.
Śi caut emoţii care mã ìnalţã sufleteste!
Ìn ultimul timp,am simţit cã eu mi-am intrat aproape de tot ìn rolul de mamã,de casnicã,deseori de victimã casnicã. L-am vãzut śi pe el sufocat ìntre rolul de tata śi cel de angajat.
Undeva se pierduse acel "noi" format dintr-o femeie śi-un bãrbat.
Am renunţat la "noi",pe unde conśtient,pe unde inconśtient. Am crezut cã merg toate sub o linie trasã,pe care scrie iubire.
M-am ìnśelat,el mã pierduse pe mine cea senzualã,jucãuśã,gata sã-i sar ìn braţe de dor śi gãsise doar o mamã obositã,o mamã epuizata,o umbrã cicãlitoare a femeii de odinioarã.
Eu ìl pierdusem pe acel bãrbat ìnsetat de mine,pe el,cel surprinzãtor de cald śi emoţii pânã-n plâns de iubire,vedeam un bãrbat obosit de mine śi critica mea,un tatã exemplar,un tatã care nu se mai uita la mine cu ochi de mascul.
Am simţit cã ne sãpãm un abis emoţional,fiecare rãmânând pe malul adevãrului sãu.
Pe mine mã dureau aceste emoţii cu o intensitate de nedescris śi distrugeau tot ceea ce conţinea iubire purã odinioarã.
Nu m-am lãsat ìn voia timpului,sã le vindece el pe toate,m-am lãsat ìn voia emoţiilor mele,sau dimpotrivã lipsei acestora din acel rezervor emoţional.
L-am chemat la ìntâlnire. Śtiu cã doar un dialog poate rezolva mii de probleme.
Noi aveam nevoie doar sã ne vorbim. Noi eram bine,dar relaţiei noastre ìi lipsea limbajul iubirii de odinioarã.
Am mers ìntr-un local situat pe marginea unui lac,era exact ceea de ce aveam nevoie:liniste,apã,reflexii,nuferi(neìnfloriţi),aer curat. Eram noi śi o priveliśte superbã care dorea sã-śi lase frumuseţea ìn inimile noastre. Am povestit 3 ore,ne-am vorbit cu sufletele pe dos,ne-am îndrãgostit din nou.
A ìnţeles asearã nucleul unor comportamente de-ale mele,mi-a acceptat lacrimile pure,iar eu am aflat cã nu-i place deloc pijamaua mea de iarnã (parcã eśti un baiat ìmi zice,nimic provocator). Are dreptate.
Ne-am intors pe dos sufletele,iar linistea nopţii ne linistea emoţiile,care erau calde śi dansau ìn sufletele noastre,pe chipurile noastre,ìn trupurile noastre.
Sã nu uitãm de noi,sã nu uitãm cã iubirea noastrã reciprocã genereazã noi iubiri,"noi" suntem nucleul,emoţia śi atenţia noastrã ìn primul rând acolo trebuie sã ajungã,de-acolo porneśte armonia.
Comentarii
Trimiteți un comentariu