M-am nascut intr-o familie de tarani,modesti,credinciosi,harnici. Dupa mine s-au mai nascut inca 3 copii. Intr-un program incarcat de munca fizica,sudori si griji,a intrat si iubirea si educatia noastra. Mama ne vorbea despre credinta,despre dumnezeu,tata ne vorbea despre demnitate si rusine. Tata nu a ridicat niciodata mana asupra noastra,ridica doar glasul,dar era pe meritate. Mama ne mai chisca uneori.
Unica noastra salvare a fost intotdeauna pamantul,care ne hranea,in rest nu aveam alte solutii. Nici atunci statul nu prea ne sarea in ajutor. Tin minte ca mama lucra la o uzina de uscare a fructelor,lucra cinstit,nu venea acasa cu buzunarele pline de fructe. Tata lucra tractorist,ara si cultiva pentru cunoscuti si neamuri mai mult degeaba,nu s-a hapsanit niciodata sa ceara cu 10 lei mai mult. Mama a fost concediata,se-nchisese uzina, tata nu mai primise salariu de vreo jumatate de an. Au fost vremuri grele,se simtea saracia ca la ea acasa. Incarunteau ambii,ca de,era iarna,cizmele erau scumpe si trebuiau 4 perechi,de mincat aveam ce,slava domnului,aveam o ograda plina de rate,gaste,iepuri,porci,vaca.
Duceam doru la mandarine,la bomboane,la papusi. Mama plingea pe ascuns,dar o cunosteam tot timpu. Asa ca noi,traiau multi,intr-o saracie lucida. Da,am iesit tot timpul din ea,cate-un pic. Cineva ne daruia bomboane,altcineva ne dadea haine si incaltari,altii au inceput sa se ocupe cu "gumanitarca". In tot acest timp noi ne rugam si in tot acest timp ni se implineau rugaciunile. Ele se adevereau in aceeasi cantitate in care le ceream. Nu ceream masini sau averi mari,ceream cizme,palton,mandarine,ceea ce ne lipsea.
Stiu ca pe nimeni nu intereseaza situatia mea,am povestit ca sa ajung la ceea ce vreau sa spun. Eu sunt un om mic,dar tare mandru de rabdarea poporului nostru,care-au dus-o greu toata viata. Sunt tare bucuroasa sa stiu ca lumea noastra putina e inteleapta si nu sare cu furca in gura lupului. Si nu conteaza pentru cine au votat odata,nu conteaza in cine si-au pierdut increderea,conteaza ca sunt OAMENI!!! Saraci,batrani de griji,albiti de lipsuri,sunt oameni,care cred, sunt mame,tati,care dau exemplu.
Nimeni,dar absolut nimeni nu vrea sa rezolve siruatia prin violenta. Si totusi,protestele au fost declarate violente! Noua,celor saraci,celor credinciosi,ne-au fost furate toate dreprurile,ne-au furat mame,tati,copii si dusj la munci grele in strainatate,noi am fost violati de mii de ori de conducere,nu-i pasa nimanui de parerea poporului,nu-i mustra deloc constiinta ca ne distrug omenia,nu-i doare stomacu de saracia noastra,am devenit invizibili pentru ei. Stiu ca sunt si ei tati,fii,nascuti din tarani modesti,harnici,cinstiti,dar sunt tati si fii vanduti banului,din propria dorinta de hapsaneala. Ei nu se comporta deloc violent cu noi!!!
Pumnii nu rezolva nimic,pumnii pot doar sa agraveze,dar e o forma si asta a rabdarii care seaca de la o secunda la alta
Acasa ne asteapta pe toti copii si parinti,unii flamanzi,altii satui,unii desculti in iarna,altiu desculti la Maldive.
Noi am fost saraci si voi ati fost saraci. Dar si-a uitat taranu radacina. A stat boier,prin oameni,si tot prin oameni umbla boieru...
Eu ma rog de pace,de sanatate si fie s-auda boierii glasu norodului,care nu din placere ingheata afara...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

O îmbrăţişare pentru fiecare. Impresii după încheierea terapiei de grup.