Ochii sperie - mâinile bucură!!!

-
Trăind într-o eră în care hand made-ul este în plină înflorire, mi-am zis să incerc şi eu ceva. Aveam mai multe idei în cap, totuşi m-am oprit la croşetat. Pentru că nu am croşetat niciodată, am mers la librărie, mi-am cumpârat o carte cu explicații scrise şi imagini şi noaptea când toți dormeau invățam. Mi-am cumpărat ață şi croşetă şi am început să experimentez de la ochi de lanț pànă la o margaretă cu şase petale. Până a fost gata margareta am despletit-o şi despletit-o, până mi-a ieşit ca pe carte.
Apoi m-am apucat de un mileu, pe măsura ce creştea fiecare motiv eram tare mândră. Şi pe el îl croşetam noaptea, avea ale lui 30 minute înainte de somn. Astăzi l-am terminat. Când l-am văzut gata mi-am zis că acesta e mileul meu care trebuia să fie gata acum 15 ani. De ce? Deoarece atunci la lecția de muncă nu mi-a plăcut să croşetez şi am prezentat mileul vecinei mele. Mi-a fost jurizat cu nota 9 în catalog şi numai acum a venit timpul să merit acel 9.
De ce vă spun toate astea? Am conştientizat încă o dată că noi le putem pe toate face, important sâ fie voință şi dorință. Ochii sperie-mâinile bucură. Eu mi-am atins un scop, am realizat un vis. Mi-a plăcut să croşetez şi am sâ continui, am deja multe idei. Da, acest prim mileu nu e perfect, mai are unele scăpări, şchiopătează în fața modelului din carte dar eu sunt foarte mulțumită de voința, ambiția şi rezultatul meu, care e prea perfect pentru răbdarea mea în migăleală. Visuri mari şi idei îndrăznețe!!!


 


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Povestea unei fantome!

-
Imagine
       Moro şi Muro sunt doi ursuleţi mici, care locuiesc ĩntr-o pãdure luminoasã, ĩmpreunã cu pãrinţii. Ei se joacã foarte mult ĩmpreunã. Se caţãrã unul peste altul, se rostogolesc, sar peste buturugile din curte. Cã-i noapte, cã-i zi, se joacã cu mult entuziasm. De la o vreme, mama ursoaicã a observat cã puii ei intrã ĩn bârlog de ĩndatã ce se ĩntunecã. Numa' de curând, nu ştia cum sã-i ĩnduplece sã intre ĩn casã, seara, la culcare. I s-a pãrut şi straniu cã ĩi spun ei sã treacã ea prima ĩn camerã şi sã aprindã lumina.        Ĩntr-o zi i-a vãzut jucându-se de-a fantomele. Şi-au pus pe cap câte un prosop şi alergau prin curte. A lãsat borcanele cu miere, pe care le pregãtea pentru iarnã, şi le-a urmãrit jocul. A observat cã se jucau de-a fantomele, dar fiecare dintre ei ĩşi dorea sã joace rolul fantomei, nicidecum rolul celui speriat de fantome. Se ţinea cu mâna la gurã sã nu-i iasã cuvintele la care se gãndea. Nicidecum nu trebuia s...
Citiți mai multe

Un copil pedepsit nu este doar un copil pedepsit!

-
Imagine
Pedeapsa care m-a durut cel mai cel mai tare a fost şi este retragerea atenţiei,iubirii,prieteniei. Un spate ĩntors. "Fugi din ochii mei sã nu te vãd!" ĩmi spunea mama la supãrare. N-am fost un copil bãtut sau aşezat la ungher,am fost un copil care simţea fricã din cuvinte. Şi mã durea cumplit. Mi se pãrea cã sunt cea mai rea fetiţã dintre toate. Simţeam cumva cã pe mine şi pe mama ne lega ĩn special buna ei dispoziţie. Simţeam cã sunt iubitã atunci când ĩşi trecea mâinile prin pãrul meu,când stãteam ĩn poala ei,iar ea-mi povestea ce dor ĩi era de mama ei,care murise când mama avea şapte ani. Nici mamei mele nu i-a fost uşor,am trãit greu,patru copii,construia casa cot la cot cu tata. Sã nu se ĩnţeleagã cumva cã am ceva cu mama. Absolut nici un resentiment. E cea mai grozavã mamã. Emoţional,am fost mai bogaţi ca alţii))) Când se supãra pe noi,ţipa şi ne spuna sã dispãrem din faţa ei. Şi-atunci simţeam o prãpastie ĩntre noi. Frica de a supravieţui fãrã iubirea mamei era cea...
Citiți mai multe

Copiii noştri sunt cei care ne schimbã😍😍😍

-
Imagine
Acum doi ani eram tare epuizatã,stoarsã de rãbdare,de putere,de calm. Socializam foarte puţin cu lumea dincolo de uşa casei mele. Unica mea socializare erau copiii. Cu omu' meu abia apucam sã ne mai spunem ceva. Noaptea,dupã ce adormeau copiii,ne cãdeau pleoapele peste ochi fix la ĩnceputul discuţiei. Viaţa sexualã se-mprietenise cu ursul şi intrã ĩn hibernare😀. Copiii aveau puţin peste un an. Mã simţeam atât de consumatã ĩncât peste iubirea mea se aşezau ţipetele,ofticurile zgomotoase,nemulţumirile verbale şi fizice,chiar şi bruscãrile😅. Ĩncepusem sã mã aprind de la orice,nici nu ştiam cã pot sã-mi aprind aşa paie-n cap. Dacã-n primul an de viaţã al copiilor ĩi mâncam iubindu-i,mã dãruiam trup şi suflet,eram geloasã când ĩi luau alţi adulţi ĩn braţe...atunci devenisem o paranoicã,plinã de istericale,ĩmi venea sã mã-ncalţ şi sã fug unde mã duc ochii. Ce sã mai,eram gata sã mã duc şi desculţã))) Dupã aproximativ o jumãtate de an,m-am uitat altfel la mine,mi-am zis cã tre' s...
Citiți mai multe