Postări

Jocul tetris în variantă hand - made)

Imagine
Eu am trăit epoca tetrisului, mai ţineţi minte jocul? Şi am şi retrăit pentru fiecare figură care cădea, trebuia repede şi logic să-i găsesc locul potrivit. Am câştigat de puţine ori, dar sunt convinsă că motivul central este faptul că nu am avut acest joc. Stăteam în rând la un vecin, toţi copiii din mahala stăteam în rând la tetris. Şi la şcoală, în pauze, tot stăteam în rând la tetris😂. Era un joc tare dorit şi era şi tare interesant.
Ei, acum mi l-am făcut pe-al meu personal😎).
Am făcut pentru copii acest joc care implică atenţia, logica, imaginaţia, dar mă joc şi eu cu mare plăcere.
E uşor de făcut, nu necesită materiale şmechere, dar la noi a prins copiii în mrejele sale.
Încercaţi, vă spun sigur c-o să vă placă şi vouă!!!




Noi am împodobit deja primii brăduți!

Imagine
Toată lumea, de la mic la mare, îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Cei mici pentru cadouri, cei mari pentru energia asta minunată a sărbătorilor de iarnă, dar şi pentru cadouri😊.
       Anul Nou este sărbătoarea mea preferată. În primul rând, îmi aminteşte foarte mult de copilărie, de momentele unice petrecute în sânul familiei, de bucuria mare pentru cele două mandarine ascunse de moşu' sub pernă, de troienele de zăpadă şi săniușul cu prietenii. Intram în casă doar când aveam țurțuri la nas și nu-și punea nimeni problema dacă e bine să ieșim afară pe ger sau cât timp putem să stăm. Un vecin avea o sanie din asta lungă, toți ne urcam pe ea și trenuțul nostru cutreiera văile, iar când cădeam era cea mai mare veselie.Amintiri de neuitat!
În ajunul sărbătorilor, tot timpul devin mai nostalgică, dar e o nostalgie caldă, înălţătoare, plăcută.
Apoi, mă încarc cu multă energie frumoasă de la atâtea luminiţe, de la caru' cu emoţii, de la aşteptarea asta magică.
Există o putere în toat…

Cum poți să-i zici unei mame că iubitul ei copil este rău, obraznic, neascultător?

Imagine
    Cum poți să-i zici unei mame că iubitul ei copil este rău, obraznic, neascultător? Să ne oprim o clipă și să ne gândim ce se întâmplă în sufletul acelei mame? Pornește o luptă între dezamăgire și furie. Moare respectul de sine și se ascund toate emoțiile sub zidul numit rușine.       Nu e ușor să fii mamă. E mai greu decât credem, uneori e peste puterile noastre, alteori ne vine să cedăm, dar bucuria pe care o simțim privindu-i pe copiii noștri e mai presus de orice durere și tristețe. Și la un moment dat toată această bucurie se demolează sub cuvintele „copilul tău este foarte obraznic, nu ascultă deloc, se suie-n cap”. Și-atunci se năruie o lume-ntreagă peste noi.
Trecem cu vederea aceste cuvinte, dar doare oricum. O mamă doarme puțin, dar și atunci când doarme își veghează copiii. O mamă e foarte obosită chiar dacă a stat toată ziua acasă cu copiii. O mamă se gândește mai mult la ei decât la sine și ar da orice să-i știe sănătoși și fericiți.  Mama uneori e furioasă pentru că așa …

Dac-aș bate la ușa inimii mele...

Imagine
Ducem vieți agitate, cu o încărcătură emoțională care ne secătuiește de putere și bucurii.  Uneori avem motive întemeiate să fim triști, nefericiți, disperați, obosiți. Dar de cele mai multe ori ne supărăm pe nimicuri care nu merită atenția noastră emoțională, pe fleacuri care ne prind în capcana lor.          Felul cum ne comportăm spune foarte multe despre ceea ce simțim. Sunt multe situații în fața cărora reaționăm exagerat. De multe ori, această exagerare este picătura care umple paharul. Pe această picătură aruncăm toată durerea pe care o simțim ca un nod în suflet, de la care vrem să urlăm.  O aruncăm asupra altor oameni, pentru că noi nu mai putem trăi cu ea.  Și uite anume această picătură distruge relații, fiecare din noi trăind în continuare încoronat în propriul orgoliu. Nimeni nu este răspunzător pentru tristețile noastre, pentru eșecurile noastre. Da! Sunt oameni care ne scot din sărite și ne pun nervii la încercare, dar nimeni nu ne poate tulbura într-atât doar d…

3 activități (re)creative pentru părinți și copii

Imagine
Perioada rece a anului, pe lângă viroze, muci şi tuse, mai vine cu un bonus : nu mai poţi să stai toată ziua afară cu copii. Asta înseamnă că marea majoritate a timpului o petrecem în casă. Şi în timp ce eu visez să mă cufund sub căldura unei pături, cu o carte în mână, cineva cere atenţie!!!
Altă scăpare nu am decât s-o ofer, mai mult sau mai puţin din proprie dorinţă, depinde de starea de spirit din momentul respectiv.
Zilele acestea ne-au ţinut multe ore în casă, în compania unei soprane care nu-şi mai termină spectacolul - tusea!
În fiecare zi  am făcut şi câte un moment de creativitate printre fotbal, certuri, plâns şi jocuri cu maşini.
În prima zi am făcut o coroniţă de toamnă, din crengi, frunze, flori, seminţe, castane şi conuri. Pe toate le-am lipit cu clei fierbinte, iar băieţii îmi spuneau ce să lipesc şi unde. Când a fost gata, băieţii şi-au pus-o pe cap, că doar nu  degeaba sunt mici prinţi😉.

La a doua activitate am avut ca ingredient principal - plastilina. Pe cu…

Bucuria e un supliment sufletesc care crează dependență și se molipsește!

Imagine
Am observat că uneori simt niște goluri în mine, goluri care dor de parc-ar fi niște pietre care cresc în interiorul meu. Și mi-e frică să le simt, pentru că dacă stau cu aceste goluri în față ajung să văd emoții mai profunde pe care le-am lăsat acolo. Ajung să-mi văd răutatea, invidia, furia, agresivitatea și nu îmi place să mă știu așa. Noi vrem să ne credem buni și vrem ca și ceilalți din jurul nostru să creadă despre noi că suntem buni și minunați. În asta nu e nimic rușinos. E normal să simțim nevoia de apreciere, de care avem nevoie încă de cum ne naștem.
Și atunci încerc să umplu aceste goluri cu ceva, cu orice, numai să nu le simt acolo. Și le umplu cu materie, cu bucuria pe care ne-o oferă mintea. Mă bucur de haine, de realizări, de bani, de noul televizor, de parfumul dorit, de impresiile pe care le las sau pe care le simt, de aprecieri etc. Am observat și cum dispare din nou această senzație a bucuriei văzută prin ochii minții. Ajungem să fim dependenți de ceva sau de cineva …

Plânsul a fost eroul săptămânii

Imagine
În ultima săptămână, copiii au plâns mai mult ca niciodată. Ce drăguţă am fost să cred că plâng mai mult atunci când sunt bebeluşi😉😊.
Plâng mult şi la 2 ani, şi la 3, la 4 nu ştiu cum o să fie, dar o să vă spun, cu siguranţă.
        În aceste zile le-a fost greu să plângă, mai mult îşi arătau nemulţumirea prin aruncarea obiectelor, prin loviturile unul altuia, dar şi mie, prin muşcături şi prin foarte multă miorlăială, care sapă adânc în răbdarea mea.

Din aceste considerente am hotărât să-i ţin acasă săptămâna aceasta.
Mi-am dorit să-i ajut să se descarce de aceste tensiuni adunate.
Am mers în parc mai ales că vremea a fost minunată, am fugit prin frunze, ne-am scăldat în ele, am adunat frunze şi conuri. Am cutreierat toate terenurile de joacă din regiunea noastră. Am mâncat îngheţată. Am râs mult. Au plâns din-te-miri-ce.
Ajungeam acasă mult după ora de culcare la amiază, nici nu-i mai culcam. În altă zi, au adormit singuri pe la 16.30, rupţi de o oboseală super plăcută.

S…