Jurnalul unei zâne

         Astăzi am să vă povestesc despre o cărțulie foarte utilă pentru copii, din care ei învață cum să traverseze strada “ Ai grijă cum treci strada”. Am cumpărat-o de la librăria Librarius și mi-a bucurat așteptările. Această carte face parte dintr-o serie de cărți „Ai grijă”, pe care  încă ne le-am cumpărat.       Este povestea unui elefănțel curios care abia învață regulile de circulație. El fuge printre mașini spre ghereta cu înghețată sau aleargă după un balon, fără să cunoască regulile în trafic sau pericolele la care se supune.  Asta nu e ceva ieșit din comun, aproape toți copiii de vâsta 2-4 ani se rup din mâinile adulților ca să fugă și ei printre mașini. Deaceea este obligatoriu să ne învâțăm copiii cum se trece strada. Bineînțeles că prevalează exemplul personal. Nu sunt eu prima care am văzut adulți trecând strada împreună cu copiii în locurile neautorizate . Noi suntem primul și cel mai de impact exem...

Copiii aşteaptă cu nerăbdare sărbătorile de iarnă. Nu vor să-l întâlnească pe Moş Crăciun, dar vor ca el să le lase cadouri sub brad. Anul trecut, am întâlnit Anul Nou afară, pe dealul de la Ciocana, sub ploaia de artificii. Acasă, am lăsat lângă brad un scăunel ca să se odihnească moşu' obosit, o ceaşcă cu ceai şi un platou cu biscuiţi, să se servească moşu' flămând. Cam pe la 1 noaptea, ne-am întors acasă, iar acolo sub brad, moşu' lăsase cadouri pentru toţi😊. Ei fix aşa îl aşteaptă şi anul acesta pe Moş Crăciun. Să ne ducem, iar el să vină la noi😂, să nu ne întâlnim cumva cu el.  De cum s-a lăsat frigul, ei mă tot întreabă dacă nu cumva astăzi e Anul Nou şi eu am uitat😝. Le zic că nu, că mai avem atâtea zile. Răspunsul meu se lasă cu lacrimi şi supărare. Dar asta e, ce să fac dacă încă nu e Anul Nou. Plus că e şi ziua lor pe 1 ianuarie şi ei aşteaptă cu nerăbdare sărbătorile, aşteptând să ploaie cu cadouri😜. Ca să vină moşu' este necesar să ne pr...

Eu am trăit epoca tetrisului, mai ţineţi minte jocul? Şi am şi retrăit pentru fiecare figură care cădea, trebuia repede şi logic să-i găsesc locul potrivit. Am câştigat de puţine ori, dar sunt convinsă că motivul central este faptul că nu am avut acest joc. Stăteam în rând la un vecin, toţi copiii din mahala stăteam în rând la tetris. Şi la şcoală, în pauze, tot stăteam în rând la tetris😂. Era un joc tare dorit şi era şi tare interesant. Ei, acum mi l-am făcut pe-al meu personal😎). Am făcut pentru copii acest joc care implică atenţia, logica, imaginaţia, dar mă joc şi eu cu mare plăcere. E uşor de făcut, nu necesită materiale şmechere, dar la noi a prins copiii în mrejele sale. Încercaţi, vă spun sigur c-o să vă placă şi vouă!!!

        Toată lumea, de la mic la mare, îl aşteaptă pe Moş Crăciun. Cei mici pentru cadouri, cei mari pentru energia asta minunată a sărbătorilor de iarnă, dar şi pentru cadouri😊.        Anul Nou este sărbătoarea mea preferată. În primul rând, îmi aminteşte foarte mult de copilărie, de momentele unice petrecute în sânul familiei, de bucuria mare pentru cele două mandarine ascunse de moşu' sub pernă, de troienele de zăpadă şi săniușul cu prietenii. Intram în casă doar când aveam țurțuri la nas și nu-și punea nimeni problema dacă e bine să ieșim afară pe ger sau cât timp putem să stăm. Un vecin avea o sanie din asta lungă, toți ne urcam pe ea și trenuțul nostru cutreiera văile, iar când cădeam era cea mai mare veselie.Amintiri de neuitat! În ajunul sărbătorilor, tot timpul devin mai nostalgică, dar e o nostalgie caldă, înălţătoare, plăcută. Apoi, mă încarc cu multă energie frumoasă de la atâtea luminiţe, de la caru' cu emoţii, de la aşteptarea a...

    Cum poți să-i zici unei mame că iubitul ei copil este rău, obraznic, neascultător? Să ne oprim o clipă și să ne gândim ce se întâmplă în sufletul acelei mame? Pornește o luptă între dezamăgire și furie. Moare respectul de sine și se ascund toate emoțiile sub zidul numit rușine.       Nu e ușor să fii mamă. E mai greu decât credem, uneori e peste puterile noastre, alteori ne vine să cedăm, dar bucuria pe care o simțim privindu-i pe copiii noștri e mai presus de orice durere și tristețe. Și la un moment dat toată această bucurie se demolează sub cuvintele „copilul tău este foarte obraznic, nu ascultă deloc, se suie-n cap”. Și-atunci se năruie o lume-ntreagă peste noi. Trecem cu vederea aceste cuvinte, dar doare oricum. O mamă doarme puțin, dar și atunci când doarme își veghează copiii. O mamă e foarte obosită chiar dacă a stat toată ziua acasă cu copiii. O mamă se gândește mai mult la ei decât la sine și ar da orice să-i știe sănătoși și fericiți....

          Ducem vieți agitate, cu o încărcătură emoțională care ne secătuiește de putere și bucurii.  Uneori avem motive întemeiate să fim triști, nefericiți, disperați, obosiți. Dar de cele mai multe ori ne supărăm pe nimicuri care nu merită atenția noastră emoțională, pe fleacuri care ne prind în capcana lor.          Felul cum ne comportăm spune foarte multe despre ceea ce simțim . Sunt multe situații în fața cărora reaționăm exagerat. De multe ori, această exagerare este picătura care umple paharul. Pe această picătură aruncăm toată durerea pe care o simțim ca un nod în suflet, de la care vrem să urlăm.  O aruncăm asupra altor oameni, pentru că noi nu mai putem trăi cu ea.  Și uite anume această picătură distruge relații, fiecare din noi trăind în continuare încoronat în propriul orgoliu. Nimeni nu este răspunzător pentru tristețile noastre, pentru eșecurile noastre. Da! Sunt oameni care ne scot d...