Bucuria e un supliment sufletesc care crează dependență și se molipsește!

      Am observat că uneori simt niște goluri în mine, goluri care dor de parc-ar fi niște pietre care cresc în interiorul meu. Și mi-e frică să le simt, pentru că dacă stau cu aceste goluri în față ajung să văd emoții mai profunde pe care le-am lăsat acolo. Ajung să-mi văd răutatea, invidia, furia, agresivitatea și nu îmi place să mă știu așa. Noi vrem să ne credem buni și vrem ca și ceilalți din jurul nostru să creadă despre noi că suntem buni și minunați. În asta nu e nimic rușinos. E normal să simțim nevoia de apreciere, de care avem nevoie încă de cum ne naștem.

Și atunci încerc să umplu aceste goluri cu ceva, cu orice, numai să nu le simt acolo. Și le umplu cu materie, cu bucuria pe care ne-o oferă mintea. Mă bucur de haine, de realizări, de bani, de noul televizor, de parfumul dorit, de impresiile pe care le las sau pe care le simt, de aprecieri etc.

Am observat și cum dispare din nou această senzație a bucuriei văzută prin ochii minții. Ajungem să fim dependenți de ceva sau de cineva pentru starea noastră de bine. Când de fapt bucuria trăiește în noi, iar starea de bucurie nu ne-o poate lua nimeni.

 Să ne bucurăm de propriul trup, indiferent cum este el, să ne bucurăm de copiii noștri ca ființă, nu de ce pot ei, , să ne bucurăm de toate minunățiile naturii, de sănătate, de bunătate, de iertare, de iubirea adevărată.

Un minut de bucurie are capacitatea de a ne trasnforma, pentru că ființa noastră interioară  se armonizează cu ceea ce suntem, facem, cu modul în care ne dăm voie să trăim bucuria pe care o simțim.

E greu să ne descoperim de-adevăratele, să înțelegem de ce avem cu-adevărat nevoie, dar putem să explorăm la maxim șansele care ne sunt date să ne bucurăm. Să ne oprim o clipă din agitația zilnică și să ne bucurăm, de orice, de căldura soarelui, de mirosul toamnei, de zborul păsărilor, de valsul frunzelor, de oameni ca ființe bune, pentru că ființa noastră interioară este infinit plină de bunătate și iubire. Pur și simplu uneori suntem copleșiți de emoții atât de grele încât ajungem să ne transformăm atât de mult, încât ne credem și noi.

De ce contează atât de mult să te bucuri de lucrurile simple, să te lași pur și simplu purtat pe valurile acestui sentiment care trăiește în noi?

•          Bucuria ne face în primul rând mai atrăgători. O dată unul dintre feciori m-a întrebat „mama da tu de ce ești urâtă?” Mă uit la el și-l întreb „cum adică sunt urâtă?”, iar el îmi spune „pentru că tu stai așa’ și-mi arată o față încruntată, „dar trebuie să fii frumoasă, așa”, și-mi arată o față zâmbitoare.
•          Atunci când simțim noi această stare de beatitudine o transmitem și altora, astfel încărcăm oamenii din jurul nostru cu emoții pozitive.
•          Bucuria ne face să fim creativi, să ne dedicăm nouă, intuiției noastre, să ajutăm din propria plăcere
•          Când suntem bucuroși ne vine mai ușor să îmbrățișăm persoanele dragi și să le spunem cât de mult le iubim și le apreciem.
•        Bucuria ne duce spre recunoștință și începem să o simțim și să o transmitem.
•          Avem senzația că suntem relaxați, fără griji și credem cu înverșunare că viața noastră e minunată pentru că este așa cum e!
• 
  

     Nu este ușor să abandom imediat și în totalitate confortul material și competiția, dar putem începe cu o clipă, un minut, să ne dăm șansa să fim mai aproape de noi,o clipă de bucurie are capacitatea uimitoare de a ne transforma starea și simțurile.

Sunt multe alte beneficii, despre care o să mai scriu cu siguranță, pentru că vreau să simt bucuria, s-o transmit și s-o trăiesc!

Ce este bucuria pentru voi?

sursa foto: pixabay

Eu mă numesc Mariana și sunt vocea acestui blog. Dacă îți place ce scriu și cum scriu, te aștept și pe pagina de facebook a bloguluiJurnalul unei zâne, ca să afli primul despre noile postări! Îți mulțumesc pentru vizită!