Fiecare mamă are povestea ei de viață!

            Prin definiție, nu există un anumit sens al cuvântului mama. Mama e mai mult decât toate sensurile, mai mult decât toate răsăriturile și toate apusurile, mai mult decât durerea și bucuria la un loc, mai mult decât revederea și despărțirea, mai mult decât însăși viața. Pentru că prin ea trăim și o s-o păstrăm în sufletele noastre întotdeauna!
         E amintirea care nu se șterge, e căldura care sparge ghețarii, e steaua care nu se stinge, e vocea care liniștește, sunt ochii care vorbesc mai mult decât tot vocabularul, e sufletul mai mare ca tot globul pământesc.
Mamele nu pot fi perfecte sau imperfect, ele sunt prin complexitatea lor, pur și simplu mame. Nu există mame rele, mame nepăsătoare sau mame reci. Există mame pline de tristeți și dureri. Există mame obosite și nedormite, există mame la a treia sarcină și care tot se simt goale pe dinăuntru, mame care trăiesc cu saci grei de vinovății.

Sunt mame care încearcă din răsputeri să fie mai bune, mai vesele, mai ușoare. Și nu faptul că greșesc în călătoria lor spune ceva despre ele,oh! cât de mult ar trebui să apreciem încercarea lor de a fi mai bune, puterea lor de a scoate la lumină mai multă sclipire și dorință de viață. În noi locuiește și întunericul, aceasta ar trebui să ținem minte.
Sunt mame care plâng noaptea în pernă pentru că nu  simt iubire de la bărbatul cu care dorm în același pat, mame care rabdă infidelitatea și neiubirea. Nu pentru că n-ar avea curaj să semneze divorțul ci pentru că-și doresc un tată pentru copii. Ea simte și știe tot ce simte el pentru ea și poate într-o zi va pleca de lângă el, dar așteaptă să mai crească copiii.
Sunt mame care nu pot scăpa de kilogramele accumulate în timpul sarcinii și nu se pot privi în oglindă la fel ca înainte.
Sunt mame care plâng la capul copilului între pereții unui spital.
Sunt mame paralizate de gândul ce o să le pună pe masă mâine copiilor.

Asta nu înseamnă că ne iubim copiii mai puțin, dragostea nici nu poate fi multă sau puțină. Ori iubești, ori nu! Asta înseamnă că ne este greu, că ne doare, că nu suntem înțelese, că în loc de zâmbete primim priviri pline de ură, priviri care judecă…

                                     Avem sute de motive să fim fericiți!
                                   Avem sute de motive să fim nefericiți…
                                  Avem sute de motive să fim plini de compasiune, să înțelegem, să nu judecăm.                 
  Ceea ce vedem noi nu sunt decât aparențe, dar ceea ce se întâmplă cu adevărat rămâne într-un suflet plin de durere și frică.
Eu sunt câte puțin din fiecare și nu-mi (mai) este frică să recunosc acest lucru.
Eu sunt mamă!


sursa foto: pixabay

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

Teleneşti,ĩţi ducem faima!!!