Fugind dupã timp,am uitat sã-l trãim!!!
Dragã femeie,dragã mamã,tu ştii mai bine ca oricine cât de greu ţi-e. Şi tot atât de bine,ştii sã ascunzi acest lucru. Şi fugi ĩncontinuu,c-un suflet obosit,pentru un premiu atât de ieftin,pentru ochii lumii. Ştiu c-aşa ai apucat de-acasã sã le faci pe toate bine. Şi le faci aproape pe toate bine. Doar cã preţul e foarte mare. Te dai pe tine. Stoarsã,obositã,fragilã,c-un picior pe tãrãmul depresiei,dai tot ce poţi. Şi ce nu poţi. Noaptea când te culci,te uiţi ĩn oglinda sufletului tãu şi vezi tristeţe,urã,furie,dezamãgire,strigãt,plâns. Vezi ceea ce se ascunde sub ceea ce dai din tine. Crezi cã sub aceste fundamente darurile tale sunt semnificative? Nu sunt,ĩţi spun cu tot regretul. Un da venind dintr-un nu nu este un da adevãrat. Un zâmbet nãscut dintr-o lacrimã de durere nu este tãmãduitor. O linişte falsã venind dintr-o furie nevãrsatã atrage mai multe fulgere. Cert rãmâne doar un singur lucru. Tu nu mai dansezi cu tine,nici cu timpul tãu,nici cu destinul tãu. Tu dan...