Viaţa e un dar
Viaţa mea e doar despre mine,despre alegerile mele,cuvintele mele,gândurile mele. Mulţi ani la rând,inconştient,mi-am lãsat viaţa sã mi-o trãiascã alţii. Sau trãiam eu cum voiau alţii. Mi se pãrea demn sã le urmez sfaturile,ĩndrumãrile. Nu zic,am avut parte de multe sfaturi frumoase,cãrora şi azi le-am rãmas fidelã,dar am avut parte şi de mult disconfort personal.
Aşa cum mi-am dorit sã nu se supere niciodatã nimeni pe mine,am fãcut-o pe-a lor.
Viaţa noastrã e doar despre noi. Se trec mult prea repede anii noştri,ca sã-i dãruim altor crezuri,altor acţiuni.
Suntem unici,suntem excepţionali,suntem buni oratori,dar doar ĩn gândurile noastre .
Din teama de a nu supãra pe cineva,renunţãm la noi. Şi nu iese nimic bun din asta,pentru cã trãim ĩntr-o veşnicã agitaţie,ĩntr-o continuã fricã,nesiguranţã.
Viaţa mea e despre mine. I-am cedat de multe ori cârma altora,pentru ca apoi sã mã gândesc rãu despre acei oameni,cãrora pur şi simplu le-aş fi putut refuza accesul.
Mã simt mai mult o copilã decât o femeie şi totuşi ĩmi impun comportament de femeie serioasã. Cui oare trebuie asta? Nu iese nimic bun,totul e teatral,artificial,uneori mi se face greaţã de modul ĩn care mã strãdui sã fiu altfel.
Ĩn calitate de soţie,ĩmi place sã mã simt protejatã,slabã,dar mã strofoc din toate puterile sã par o soţie independentã,puternicã. Nici din asta nu iese nimic bun,pentru cã apar certuri,disonanţe. Falsitatea mea distruge multe lucruri trainice.
Ĩn calitate de amicã,de prietenã,ĩmi place foarte mult sã vorbesc şi sã fiu ascultatã cu interes,dar pt cã am fost obişnuitã foarte mult sã ascult,acum ĩn faţa lor mã pierd şi tac. Mã izolez şi chiar manifest un comportament solitar. Asta mã distruge pe mine şi multe relaţii frumoase,necesare.
Am ĩnceput sã analizez reacţiile mele şi devotamentul meu la cârma vieţii mele. Devotament care mai mult lipseşte decât existã.
Am ĩncercat sã fiu mereu altcineva crezând cã eu nu sunt destul de bunã pentru mine.
Mi-am permis,nesilitã de nimeni,sã vorbesc cu glasuri strãine,cu vorbe neacceptate de mine,sã mã comport cum nu mi-e natural şi sã nu par altceva decât o personalitate ştearsã,care nu ştie ce vrea,de ce are nevoie şi nu ştie cine este.
Viaţa noastrã e un lux,iar fiecare clipã din ea e un dar preţios. Prea preţios ca sã fim strãini nouã ĩnşine.
Viaţa mea e doar despre mine!!! Cu Doamne-ajutã!!!
Aşa cum mi-am dorit sã nu se supere niciodatã nimeni pe mine,am fãcut-o pe-a lor.
Viaţa noastrã e doar despre noi. Se trec mult prea repede anii noştri,ca sã-i dãruim altor crezuri,altor acţiuni.
Suntem unici,suntem excepţionali,suntem buni oratori,dar doar ĩn gândurile noastre .
Din teama de a nu supãra pe cineva,renunţãm la noi. Şi nu iese nimic bun din asta,pentru cã trãim ĩntr-o veşnicã agitaţie,ĩntr-o continuã fricã,nesiguranţã.
Viaţa mea e despre mine. I-am cedat de multe ori cârma altora,pentru ca apoi sã mã gândesc rãu despre acei oameni,cãrora pur şi simplu le-aş fi putut refuza accesul.
Mã simt mai mult o copilã decât o femeie şi totuşi ĩmi impun comportament de femeie serioasã. Cui oare trebuie asta? Nu iese nimic bun,totul e teatral,artificial,uneori mi se face greaţã de modul ĩn care mã strãdui sã fiu altfel.
Ĩn calitate de soţie,ĩmi place sã mã simt protejatã,slabã,dar mã strofoc din toate puterile sã par o soţie independentã,puternicã. Nici din asta nu iese nimic bun,pentru cã apar certuri,disonanţe. Falsitatea mea distruge multe lucruri trainice.
Ĩn calitate de amicã,de prietenã,ĩmi place foarte mult sã vorbesc şi sã fiu ascultatã cu interes,dar pt cã am fost obişnuitã foarte mult sã ascult,acum ĩn faţa lor mã pierd şi tac. Mã izolez şi chiar manifest un comportament solitar. Asta mã distruge pe mine şi multe relaţii frumoase,necesare.
Am ĩnceput sã analizez reacţiile mele şi devotamentul meu la cârma vieţii mele. Devotament care mai mult lipseşte decât existã.
Am ĩncercat sã fiu mereu altcineva crezând cã eu nu sunt destul de bunã pentru mine.
Mi-am permis,nesilitã de nimeni,sã vorbesc cu glasuri strãine,cu vorbe neacceptate de mine,sã mã comport cum nu mi-e natural şi sã nu par altceva decât o personalitate ştearsã,care nu ştie ce vrea,de ce are nevoie şi nu ştie cine este.
Viaţa noastrã e un lux,iar fiecare clipã din ea e un dar preţios. Prea preţios ca sã fim strãini nouã ĩnşine.
Viaţa mea e doar despre mine!!! Cu Doamne-ajutã!!!
Sursa foto: karen pashley.com/ celebrate every day
Comentarii
Trimiteți un comentariu