Prea puţin curaj de-a fi eu!

Pentru a avea relaţii armonioase cu prietenii,copii,soţ(ie),familie e necesar sã avem clãditã o relaţie cu noi ĩnşine. Pentru cã aşa cum sunt eu cu mine,sunt şi cu ceilalţi. Doar cã eu cu mine nu prea sunt ĩntr-o relaţie,cel puţin pânã acum n-am avut nicio idilã cu mine ĩnsãmi. Astfel,nici cu ceilalţi n-am prea ştiut sã interacţionez,de multe ori n-am fost eu cea care mã simt.
Mi-am pus de multe ori sarcina de a mã cunoaşte mai bine,dar tot de atâtea ori am abandonat acest ţel. Gãseam prea multã fricã ĩn mine,prea puţin curaj,prea multã rãutate,invidie,egoism,ruşine. Asta mã speria pânã-n transpiraţii. Nu! Nu! Nu! Nu puteam sã fiu ce simt,cun eram pe dinãuntru,trebuia sã rãmân aşa cum mã formasem,nu puteam sã renunţ la mãştile personalitãţii mele. Era prea riscant. Asta ar fi ĩnsemnat sã pierd prieteni,legãturi,aprecieri,sã fiu judecatã(de parc-aşa nu sunt),sã fiu luatã ĩn derâdere,sã fiu o cioarã albã.
De ceva timp am hotãrât sã sap adânc ĩn mine. De multe ori ĩmi vine sã las totul baltã,a fost bine aşa 30 de ani,ce doamne mã iartã,ĩmi trebuie sã rãscolesc totul.
Dar simt tot mai mult nevoia ĩmplinirii unei legãturi cu mine ĩnsãmi,cu ceea ce simt sã fiu,nu cu ceea ce sunt.
Nu ştiu care-o fi motivul,vârsta,naşterea copiilor,ĩnţelepciunea,experienţa,dar ceva mã cheamã sã fiu eu.
Asta ĩnseamnã sã am curajul sã-mi asum toate cuvintele,sã am ĩncredere ĩn visurile mele,ĩn intuiţia mea,ĩn puterea mea. Sã am curajul sã merg dincolo de prejudecãţi,etichete,tipare. Sã scriu fãrã sã mã gândesc la succesul sau eşecul cuvintelor mele. Sã-mi ĩnfrunt temeri,sã-mi analizez rãutãţi,sã-mi dau timp sã cred,sã simt.
Noi toţi deopotrivã suntem diferiţi de ceea ce gândim şi ceea ce suntem. Noi am rãmas ĩn gândurile noastre,ĩn cuvintele noastre interioare. Nu vrem sã ieşim de acolo,ca sã nu declanşãm conflicte,care nu sunt decât despre noi. Rãmânem acolo,secaţi de energie ši naturaleţe. Ne-mbrãcãm mintea cu sfaturi strãine ca sã placem oamenilor. Dar oare ne mai placem nouã?
Ne temem de propriile rãspunsuri,deaceea nu mai clãdim nicio relaţie cu noi ĩnşine,care este cel mai important generator de celelalte relaţii din viaţa noastrã.
Nu ştiu dacã ajung vreodatã sã fiu cine sunt,dar tind sã cred cã ĩncercãrile de-a mã cunoaşte vor schimba ceva ĩn mine.
Sursa foto: beyourself.beyoga

Comentarii

  1. Succes. Sper să reușești mai repede decât mine :-) . E posibil, dar să te ții de promisiunea făcută ție.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Ne mândrim cu Cristina Dragush!!! Prima ediție din anul 2018 a proiectului "Telenești, îți ducem faima!"este despre talent, muncă, ambiție și curaj!

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

O îmbrăţişare pentru fiecare. Impresii după încheierea terapiei de grup.