Vreau ìn braţe!!!

-
Acasã,ìn familie,ne-am ìnţeles tot timpul bine unii cu alţii,am avut reguli stabilite,dar am avut śi spontaneitate,am avut cerinte de ìndeplinit,dar am avut timp śi pentru drepturi,am avut timp uneori sã fim ìmpreunã,dar n-am prea śtiut sã-l dedicãm iubirii.
Mie mi-a fost tot timpul ruśine sã-mi ìmbrãţiśez pãrinţii aśa,fãrã ocazii speciale,sã-i pup sau sã le spun cã-i iubesc. Mi-am dorit de multe ori,dar tot timpul mã opream din iniţiative,era ceva sau cineva pe dinãuntrul meu,care-mi rusina de tot emoţiile. 
Mi-a fost ruśine sã-i iubesc,m i-a fost ruśine sã primesc iubirea lor...
Am lucrat mult cu mine ca sã pot sã-mi ìmbrãţiśez pãrinţii,aśa doar din dor,sã le spun cã-i iubesc,sã-i ţin de mânã,śi ìncã mai lucrez cu mine,pentru cã mai am unele reţineri ìn ce-l priveśte pe tatãl meu.
Acum,eu am ìnţeles cum am ajuns la aśa o distanţã emoţionalã. O sã vã povestesc cum am ajuns sã descâlcesc firele.
Eram ìn parc cu copiii,la un moment dat,unul din bãieţeii mei s-a apropiat de mine śi mi-a spus:"am obosit,veau sus,ìn baţe". L-am luat ìn braţe,śi am ìnceput sã-i alin oboseala. 
O doamna,mai ìn vârstã,bunica altui copil,ìi spune copilului meu din braţe:
" Nu ţi-i ruśine! Aśa bãiat mare śi vrea ìn braţe,o sã te râdã toate fetele!".
Copilul meu m-a ìmbrãţiśat cât de tare a putut,ca protest la cuvintele femeii. I-am spus femeii,foarte cald:" n-are de ce sã-i fie ruśine"śi i-am zâmbit.
Śi m-am gândit atunci cã ìn aceste momente se sufocã undeva ìn subconśtientul nostru dorinţã de-a fi noi ìnśine. Acea ruśine despre care se spune cã trebuie s-o simţim când ne manifestãm iubirea duce la grad de invaliditate relaţia pãrinte-copil pentru multe generaţii ìnainte.
Deaceea,eu ìmi ţin copiii ìn braţe. Uneori ìi iau sus ìn baţe fãrã sã-mi cearã ei,pentru cã eu primesc o energie nebunã,care mã face sã fiu mai bunã.
...i-am raspuns cald acelei femei,pentru cã m-am vãzut prin ea,m-am auzit prin cuvintele ei...pânã sã fiu mamã,am ruśinat emoţional câţiva copii,cãrora le-am spus cã-s prea mari pentru braţele mamei.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Povestea unei fantome!

-
Imagine
       Moro şi Muro sunt doi ursuleţi mici, care locuiesc ĩntr-o pãdure luminoasã, ĩmpreunã cu pãrinţii. Ei se joacã foarte mult ĩmpreunã. Se caţãrã unul peste altul, se rostogolesc, sar peste buturugile din curte. Cã-i noapte, cã-i zi, se joacã cu mult entuziasm. De la o vreme, mama ursoaicã a observat cã puii ei intrã ĩn bârlog de ĩndatã ce se ĩntunecã. Numa' de curând, nu ştia cum sã-i ĩnduplece sã intre ĩn casã, seara, la culcare. I s-a pãrut şi straniu cã ĩi spun ei sã treacã ea prima ĩn camerã şi sã aprindã lumina.        Ĩntr-o zi i-a vãzut jucându-se de-a fantomele. Şi-au pus pe cap câte un prosop şi alergau prin curte. A lãsat borcanele cu miere, pe care le pregãtea pentru iarnã, şi le-a urmãrit jocul. A observat cã se jucau de-a fantomele, dar fiecare dintre ei ĩşi dorea sã joace rolul fantomei, nicidecum rolul celui speriat de fantome. Se ţinea cu mâna la gurã sã nu-i iasã cuvintele la care se gãndea. Nicidecum nu trebuia s...
Citiți mai multe

Un copil pedepsit nu este doar un copil pedepsit!

-
Imagine
Pedeapsa care m-a durut cel mai cel mai tare a fost şi este retragerea atenţiei,iubirii,prieteniei. Un spate ĩntors. "Fugi din ochii mei sã nu te vãd!" ĩmi spunea mama la supãrare. N-am fost un copil bãtut sau aşezat la ungher,am fost un copil care simţea fricã din cuvinte. Şi mã durea cumplit. Mi se pãrea cã sunt cea mai rea fetiţã dintre toate. Simţeam cumva cã pe mine şi pe mama ne lega ĩn special buna ei dispoziţie. Simţeam cã sunt iubitã atunci când ĩşi trecea mâinile prin pãrul meu,când stãteam ĩn poala ei,iar ea-mi povestea ce dor ĩi era de mama ei,care murise când mama avea şapte ani. Nici mamei mele nu i-a fost uşor,am trãit greu,patru copii,construia casa cot la cot cu tata. Sã nu se ĩnţeleagã cumva cã am ceva cu mama. Absolut nici un resentiment. E cea mai grozavã mamã. Emoţional,am fost mai bogaţi ca alţii))) Când se supãra pe noi,ţipa şi ne spuna sã dispãrem din faţa ei. Şi-atunci simţeam o prãpastie ĩntre noi. Frica de a supravieţui fãrã iubirea mamei era cea...
Citiți mai multe

Copiii noştri sunt cei care ne schimbã😍😍😍

-
Imagine
Acum doi ani eram tare epuizatã,stoarsã de rãbdare,de putere,de calm. Socializam foarte puţin cu lumea dincolo de uşa casei mele. Unica mea socializare erau copiii. Cu omu' meu abia apucam sã ne mai spunem ceva. Noaptea,dupã ce adormeau copiii,ne cãdeau pleoapele peste ochi fix la ĩnceputul discuţiei. Viaţa sexualã se-mprietenise cu ursul şi intrã ĩn hibernare😀. Copiii aveau puţin peste un an. Mã simţeam atât de consumatã ĩncât peste iubirea mea se aşezau ţipetele,ofticurile zgomotoase,nemulţumirile verbale şi fizice,chiar şi bruscãrile😅. Ĩncepusem sã mã aprind de la orice,nici nu ştiam cã pot sã-mi aprind aşa paie-n cap. Dacã-n primul an de viaţã al copiilor ĩi mâncam iubindu-i,mã dãruiam trup şi suflet,eram geloasã când ĩi luau alţi adulţi ĩn braţe...atunci devenisem o paranoicã,plinã de istericale,ĩmi venea sã mã-ncalţ şi sã fug unde mã duc ochii. Ce sã mai,eram gata sã mã duc şi desculţã))) Dupã aproximativ o jumãtate de an,m-am uitat altfel la mine,mi-am zis cã tre' s...
Citiți mai multe