Prietenii nãscute-n suflet!
Copiii simt foarte bine oamenii,le simt intenţiile,le simt atitudinile śi simt sau nu ataşamentul lor.
Ei sunt ei ĩnşişi tot timpul,nu pot sã fie altfel decât autentici,numai dacã nu le impunem noi silit sã-mbrace diferite roluri. Cã noi asa ne-am ĩnvãţat,sã fim pe placul altora,eu am uitat mult timp de mine,cea adevãratã,am fost ceea ce-au vrut alţii śi mã doare enorm pierderea asta,chiar dacã am avut de ìnvãţat multe ìn urma acestor experienţe.
Când suntem copii,nu śtim sã ne dãm alţii,ceea ce-mi demonstreazã mie cã oricum ajungem la un moment dat sã ne câştigãm propria identitate,pentru c-am trãit-o cândva.
Am observat la copiii mei cã nu se prea joacã cu alţi copii de la terenul de joacã śi asta uneori mã ducea la disperare"mã,da nu-i chip śi bãieţii ãştia ai mei sã se joace ca toţi copiii,cu alţi copii?".
Se mai jucau uneori cu alţi copii,dar erau timizi,ìnchişi,nu erau deloc ĩn pielea lor.
Pânã ìntr-o zi,când s-au imprietenit cu un bãieţel din alt bloc. Alãturi de acest bãieţel,copiii mei sunt ei ĩnşişi,sunt veseli śi-śi manifestã prin râsete śi voie bunã dragul de acest bãieţel.
Ei sunt conştienţi de aceastã prietenie care-i ĩnfloreşte śi se plac si ei pe ei asa plini de viaţã.
Nu le e bine acolo unde nu se vãd pe ei ĩnşişi,nu vor sã fie falşi,deaceea leagã prietenii cu sufletul.
Mã leagã si pe mine cu gânduri noi,nu poţi sã impui cuiva sã fie el ĩnsuşi atunci când el nu se simte,nu poţi sã pui pe cineva sã danseze sub muzica ta. Avem nevoie sã ne vedem pe noi tot timpul,pentru cã asta ne-nfloreśte ca oameni. Acum stiu cã la un moment dat ĩntâlnim oamenii de care avem nevoie,oamenii care ne transmit acceptare śi iubire. Si mai śtiu si de ce,deseori copiii se bucura de propria companie decât a celor zeci de copii de la terenul de joacã.
Sursa foto: kidzworld.com
Ei sunt ei ĩnşişi tot timpul,nu pot sã fie altfel decât autentici,numai dacã nu le impunem noi silit sã-mbrace diferite roluri. Cã noi asa ne-am ĩnvãţat,sã fim pe placul altora,eu am uitat mult timp de mine,cea adevãratã,am fost ceea ce-au vrut alţii śi mã doare enorm pierderea asta,chiar dacã am avut de ìnvãţat multe ìn urma acestor experienţe.
Când suntem copii,nu śtim sã ne dãm alţii,ceea ce-mi demonstreazã mie cã oricum ajungem la un moment dat sã ne câştigãm propria identitate,pentru c-am trãit-o cândva.
Am observat la copiii mei cã nu se prea joacã cu alţi copii de la terenul de joacã śi asta uneori mã ducea la disperare"mã,da nu-i chip śi bãieţii ãştia ai mei sã se joace ca toţi copiii,cu alţi copii?".
Se mai jucau uneori cu alţi copii,dar erau timizi,ìnchişi,nu erau deloc ĩn pielea lor.
Pânã ìntr-o zi,când s-au imprietenit cu un bãieţel din alt bloc. Alãturi de acest bãieţel,copiii mei sunt ei ĩnşişi,sunt veseli śi-śi manifestã prin râsete śi voie bunã dragul de acest bãieţel.
Ei sunt conştienţi de aceastã prietenie care-i ĩnfloreşte śi se plac si ei pe ei asa plini de viaţã.
Nu le e bine acolo unde nu se vãd pe ei ĩnşişi,nu vor sã fie falşi,deaceea leagã prietenii cu sufletul.
Mã leagã si pe mine cu gânduri noi,nu poţi sã impui cuiva sã fie el ĩnsuşi atunci când el nu se simte,nu poţi sã pui pe cineva sã danseze sub muzica ta. Avem nevoie sã ne vedem pe noi tot timpul,pentru cã asta ne-nfloreśte ca oameni. Acum stiu cã la un moment dat ĩntâlnim oamenii de care avem nevoie,oamenii care ne transmit acceptare śi iubire. Si mai śtiu si de ce,deseori copiii se bucura de propria companie decât a celor zeci de copii de la terenul de joacã.
Comentarii
Trimiteți un comentariu