Emoţii cultivate!

-
 Mai des le inventez pe moment poveśtile decât le citesc. Śi fac acest lucru ìn primul rând pentru a le povesti prin propriile exemple despre emoţiile cu care ne confruntãm ìn acel moment. Da! Ìmi vine mai uśor sã-i cert,sã-mi ţip explicaţiile,doar cã uśurel ajungem la conflicte majore. Mie ìmi pasã extrem de mult de armonia dintre noi śi nu atât de golirea furiei cã nu sunt regina. Cu mult mai puţin ìmi pasã de ochii śi gura lumii,nu-mi stau deloc ìn spate obiecţiile lor,dacã le vãd destructive. Ìn fine nu am nãscut copii ca sã placã la toţi,ca sã fie lãudaţi sau ca sã rãmânã stanã de piatrã la prima mea privire. I-am nãscut la 29 de ani, cu un mic bagaj de pregãtire atât fizicã cât śi emoţionalã,dar mai ales teoreticã. Nu aśtept rezultate imediate,ìnvãţãm ìmpreunã,iar atâta timp cât consider cã le transmit anumite mesaje,le transmit de fapt lecţiile pe care ei mã ínvaţã. Lucrez cu mine enorm de mult,lucrez de faţã cu ei śi nu le atrag atenţia,ìi prind uitându-se la mine,admirându-mã. Maternitatea nu-s doar acei primi 3 ani,ìn care stai cu ei acasã,maternitatea e de-acum ìncolo tot timpu. Ìnvãţ de la ei enorm de multã ìnţelepciune,da!ìncã śchiopãtez,ìnca mai rezolv conflicte reacţionând momentan,dar mã vãd mai bogatã cu fiecare zi,mi se lãrgeśte acel rezervor emoţional ìn favoarea celui raţional.
Pentru cã-s doi,pentru cã au lumea lor,fug de socializarea cu ceilalţi copii,le e fricã de interacţiunile umane. Le e bine aśa, mie nu! Acum toate povestioarele noastre sunt despre prietenia cu alţi copii. Sunt dispusã sã le inventez mult timp de-acum ìncolo,convinsã fiind cã ajungem la trofeul râvnit. Cât de curând voi scrie povestioarele noastre despre prietenie!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Povestea unei fantome!

-
Imagine
       Moro şi Muro sunt doi ursuleţi mici, care locuiesc ĩntr-o pãdure luminoasã, ĩmpreunã cu pãrinţii. Ei se joacã foarte mult ĩmpreunã. Se caţãrã unul peste altul, se rostogolesc, sar peste buturugile din curte. Cã-i noapte, cã-i zi, se joacã cu mult entuziasm. De la o vreme, mama ursoaicã a observat cã puii ei intrã ĩn bârlog de ĩndatã ce se ĩntunecã. Numa' de curând, nu ştia cum sã-i ĩnduplece sã intre ĩn casã, seara, la culcare. I s-a pãrut şi straniu cã ĩi spun ei sã treacã ea prima ĩn camerã şi sã aprindã lumina.        Ĩntr-o zi i-a vãzut jucându-se de-a fantomele. Şi-au pus pe cap câte un prosop şi alergau prin curte. A lãsat borcanele cu miere, pe care le pregãtea pentru iarnã, şi le-a urmãrit jocul. A observat cã se jucau de-a fantomele, dar fiecare dintre ei ĩşi dorea sã joace rolul fantomei, nicidecum rolul celui speriat de fantome. Se ţinea cu mâna la gurã sã nu-i iasã cuvintele la care se gãndea. Nicidecum nu trebuia s...
Citiți mai multe

Un copil pedepsit nu este doar un copil pedepsit!

-
Imagine
Pedeapsa care m-a durut cel mai cel mai tare a fost şi este retragerea atenţiei,iubirii,prieteniei. Un spate ĩntors. "Fugi din ochii mei sã nu te vãd!" ĩmi spunea mama la supãrare. N-am fost un copil bãtut sau aşezat la ungher,am fost un copil care simţea fricã din cuvinte. Şi mã durea cumplit. Mi se pãrea cã sunt cea mai rea fetiţã dintre toate. Simţeam cumva cã pe mine şi pe mama ne lega ĩn special buna ei dispoziţie. Simţeam cã sunt iubitã atunci când ĩşi trecea mâinile prin pãrul meu,când stãteam ĩn poala ei,iar ea-mi povestea ce dor ĩi era de mama ei,care murise când mama avea şapte ani. Nici mamei mele nu i-a fost uşor,am trãit greu,patru copii,construia casa cot la cot cu tata. Sã nu se ĩnţeleagã cumva cã am ceva cu mama. Absolut nici un resentiment. E cea mai grozavã mamã. Emoţional,am fost mai bogaţi ca alţii))) Când se supãra pe noi,ţipa şi ne spuna sã dispãrem din faţa ei. Şi-atunci simţeam o prãpastie ĩntre noi. Frica de a supravieţui fãrã iubirea mamei era cea...
Citiți mai multe

Copiii noştri sunt cei care ne schimbã😍😍😍

-
Imagine
Acum doi ani eram tare epuizatã,stoarsã de rãbdare,de putere,de calm. Socializam foarte puţin cu lumea dincolo de uşa casei mele. Unica mea socializare erau copiii. Cu omu' meu abia apucam sã ne mai spunem ceva. Noaptea,dupã ce adormeau copiii,ne cãdeau pleoapele peste ochi fix la ĩnceputul discuţiei. Viaţa sexualã se-mprietenise cu ursul şi intrã ĩn hibernare😀. Copiii aveau puţin peste un an. Mã simţeam atât de consumatã ĩncât peste iubirea mea se aşezau ţipetele,ofticurile zgomotoase,nemulţumirile verbale şi fizice,chiar şi bruscãrile😅. Ĩncepusem sã mã aprind de la orice,nici nu ştiam cã pot sã-mi aprind aşa paie-n cap. Dacã-n primul an de viaţã al copiilor ĩi mâncam iubindu-i,mã dãruiam trup şi suflet,eram geloasã când ĩi luau alţi adulţi ĩn braţe...atunci devenisem o paranoicã,plinã de istericale,ĩmi venea sã mã-ncalţ şi sã fug unde mã duc ochii. Ce sã mai,eram gata sã mã duc şi desculţã))) Dupã aproximativ o jumãtate de an,m-am uitat altfel la mine,mi-am zis cã tre' s...
Citiți mai multe