Despre curaj!

Dupã mine, un om curajos nu este acela care sare primul ìn apã sau cel care pune praf de cretã pe scaunul ìnvãţãtorului. Curajul este altceva...
Curajul este asumarea responsabilitãţilor,asumarea consecinţelor,iar cea mai provocatoare lecţie a curajului este aceea de a rãmâne noi ìnśine tot timpul,indiferent de circumstanţe!
Anume acest curaj,pe care l-am ìnţeles abia acum câţiva ani, ìl transmit copiilor mei. Despre astfel de curaj legãm poveśti,ìnvãţãm ìmpreunã cum e sa fim cu adevãrat curajośi,pentru cã śi eu mai am restanţe la acest capitol.
Am fost urmãritã de fantomele timiditãţii mele atunci când nu sãream prima ìn apã,atunci când ìnãbuśeam cuvinte śi schiţam zàmbete false,când nu luam decizii personale. Śi am crezut multã vreme cã sunt o laśã,śi nu mã durea pãrerea celor din jur,mã durea propria pãrere.
Curajul este sã mergi pânã la capãt dacã vrei sã ajungi acolo,nu sã te ìmpiedici de propriile frici śi sã te minţi cu argumente inventate.
Curajul este sã priveśti eśecurile ca pe o experienţã,nu ca precedente ale subaprecierii.
Curajul este sã-ţi rosteśti ţie ìnsuţi hotãrâri nãscute din ìmpletirea raţiunii tale cu sufletul.
Sã fii curajos ìnseamnã sã nu te crezi si sã nu te simţi rãnit când propria pãrere e diferitã de alte o mie de pãreri.
Curajul nu se identificã cu tupeul!
Cine vrea sã "sarã primul ìn apã" nu are decât,conteazã ca aceastã decizie sã vinã din interiorul tãu curajos,nu din dorinţa de a demonstra cuiva ceva.
Despre acest curaj le vorbesc copiilor mei,pentru ca mã gândesc cã doar un curaj cultivat ìnãuntru nostru va naśte curaj fizic!!!