Jurnalul unei zâne

    Dragã femeie,dragã mamã,tu ştii mai bine ca oricine cât de greu ţi-e. Şi tot atât de bine,ştii sã ascunzi acest lucru. Şi fugi ĩncontinuu,c-un suflet obosit,pentru un premiu atât de ieftin,pentru ochii lumii. Ştiu c-aşa ai apucat de-acasã sã le faci pe toate bine. Şi le faci aproape pe toate bine. Doar cã preţul e foarte mare. Te dai pe tine. Stoarsã,obositã,fragilã,c-un picior pe tãrãmul depresiei,dai tot ce poţi. Şi ce nu poţi. Noaptea când te culci,te uiţi ĩn oglinda sufletului tãu şi vezi tristeţe,urã,furie,dezamãgire,strigãt,plâns. Vezi ceea ce se ascunde sub ceea ce dai din tine. Crezi cã sub aceste fundamente darurile tale sunt semnificative? Nu sunt,ĩţi spun cu tot regretul. Un da venind dintr-un nu nu este un da adevãrat. Un zâmbet nãscut dintr-o lacrimã de durere nu este tãmãduitor. O linişte falsã venind dintr-o furie nevãrsatã atrage mai multe fulgere. Cert rãmâne doar un singur lucru. Tu nu mai dansezi cu tine,nici cu timpul tãu,nici cu destinul tãu. Tu dansezi cu i

         Cel mai important lucru pe care-ar trebui sã-l transmitem copiilor noştri e cã ei sunt frumoşi.  Nu ĩn haine noi sau scumpe,nu cu freze de ultimã generaţie,nu cu adidaşii de 50 de euro,nu cu jucãriile scumpe şi nejucate. Frumoşi la suflet. Sã le spunem cã fiinţa lor este frumoasã şi minunatã. Sã ştie cã sunt frumoşi şi-n haine vechi,pãtate,largi sau chiar descusute. Sã ştie cã sunt frumoşi chiar dacã li-s roşi ĩn faţã adidaşii. Sã ştie cã sunt frumoşi chiar dacã jucãriile lor sunt puţine şi distruse. Altfel,ajung sã asocieze frumuseţea cu hainele,cu materialul şi se depãrteazã de fiinţa lor adevãratã,doldora de frumuseţe.                      Sursa: pixabay Le stau bine hainele,dar nu-i fac mai frumoşi... Mai frumoşi ĩi fac bunãtatea,iertarea,echilibrul,iubirea. Sunt frumoşi prin simplul fapt cã existã. Frumuseţea noastrã a tuturor vine din interior. Acolo unde nu o prea cãutãm. El,copilul,o sã fie convins cã  frumuseţea nu ĩnseamnã material,dacã tu,pãrintele,o s

Cele mai frumoase pãpuşi ale mele erau pãpuşile de porumb. Fiecare pãpuşã avea pãr frumos,colorat,de cele mai multe ori creţ. Le ĩmbrãcam ĩn prosoape sau bucãţi de material şi ne jucam cu ele cât era ziua de lungã. Pãpuşile noastre vorbeau una cu alta... ...uneori mã gândesc cã anume lipsa posibilitãţilor materiale a pãrinţilor mei m-au fãcut creativã. Pentru cã am cãutat soluţii sã mã joc,soluţii de creare a jucãriilor personalizate.  Cultivarea creativitãţii este poate cel mai important aspect ĩn devenirea noastrã. Şi procesul acesta porneşte anume ĩn copilãrie. Acolo unde vorbesc crenguţele,pietricelele,unde prind viaţã  jucãrii inventate,unde cele mai frumoase jocuri sunt afarã,ĩn naturã.  O poveste ĩncepe cu dorinţã de a crea,nu cu cãutarea subiectului. Noi am creat o poveste din naturã "cu tot ce-am gãsit prin cãmarã", vorba poporului.  Ce-a ieşit,vedeţi ĩn poze. A fost odatã un bãieţel. Simpatic,vesel şi tare jucãuş. Ĩntr-o zi  bãieţelul a mers cu trol

Când am fost noi copii,mama citea cãrţi de dragoste din seria "Angelica" şi detective. Ne-a crescut cu iubire,ne-a (prea)protejat,ne-a vorbit despre tot ce o ĩntrebam,chiar dacã uneori nu spunea lucrurilor pe nume,din motiv cã n-am ĩnţelege oricum. Mama nu ştie ce ĩnseamnã parenting,ea e convinsã cã orice educaţie se face cu iubire şi disciplinã. Noi ĩn schimb,avem mii de cãrţi despre parentaj,milioane de articole şi tot atâtea pãreri.  Plutind ĩntr-atâta informaţie,ne pierdem vâslele. Nu mai ştim ce e bine,ce nu; nu mai ştim pe cine sã credem şi nici nu mai ştim ce le-am mai putea da copiilor noştri,care au de toate(. Citind atâta informaţie,ĩncepem sã ne ieşim din minţi gândindu-ne cât de mult greşim ca pãrinţi. Ca sã nu ne aprindem singuri paie-n cap,nu mai citim nimic legat de pãrintealã. Şi-apoi mai vezi câte-o mamã care vorbeşte numai la superlativ de copilul sãu şi strigã-n stânga şi-n dreapta cât de mult ĩl iubeşte,ca sã mai vezi şi cum ĩl pãlmuieşte şi-l etichet

   Astãzi,ĩn cadrul ediţiei cu numãrul 3 a proiectului "Teleneşti,ĩţi ducem faima!",vom cânta. La propriu.  Avem un invitat talentat pentru care muzica este marea dragoste a vieţii sale. Vom cânta ĩmpreunã cu Andrian Liviţchi!!!     L-am auzit cântând ĩncã de pe bãncile şcolii,dar nu m-am gândit vreodatã c-o sã-şi aleagã acest drum muzical ĩn viaţã. Andrian cântã foarte frumos,are o voce atât de caldã şi piese minunate. Andrian ,sã ştii cã sunt foarte onoratã sã te anunţ cã piesa "Teleneşti"  va fi imnul proiectului " Teleneşi,ĩţi ducem faima!" O piesã foarte frumoasã,o adevãratã comoarã pentru frumosul nostru orãşel. Ĩn şcoalã Andrian cânta la toate serbãrile. Din proprie dorinţã şi cu tot sufletul. El era salvarea noastrã. Când se fãceau serbãri comune cu alte clase,fiecare clasã trebuia sã prezinte un numãr. Noi tot timpul am avut un numãr muzical,foarte frumos!!! Datoritã lui Andrian Liviţchi şi a talentului sãu infinit. De când lucrez asup

Cam ãsta a fost clickul meu(titlul postãrii) ĩn aceastã searã,ĩn cadrul workshopului "Cum sã creez obiceiuri sãnãtoase ĩn alimentaţia copilului meu", organizat de Parents League Moldova. Particip pentru a doua oarã la evenimentele marca Parents League Moldova şi rãmân impresionatã de atmosferã prietenoasã care pluteşte ĩn aer,de structura workshopului care ne permite sã ĩntrebãm orice ne apasã. Invitata specialã din aceastã seara a fost nutriţionista Elena Ozun ,o specialistã cu acreditare internaţionalã ĩn domeniu,care ne-a deschis (ochii) multe secrete din domeniul alimentaţiei sãnãtoase.                   Sursa: parents league                                            moldova Toatã povestea ĩncepe din momentul diversificãrii!!! Diversificarea sau autodiversificarea ĩncepe cu legumele,nu cu bananele(fructele),existã risc sã-l deprindem pe cel mic cu dulcişorul😉,ş-apoi broccoli nu mai papã. Pe mine mã ştiţi,cã eu cam tot ce ni se-ntâmplã pun pe seama emoţiei(biata

    Prima ecografie,ĩnsãrcinatã fiind,am fãcut-o pe la 12-13 sãptãmâni. Sarcina era una doritã şi aşteptatã,aşa cã nu puteam sã fiu decât foarte fericitã.     Am ieşit plângând de fericire de la ecografie. Am mai plâns afarã pe scaun vreo 20 minute. Atunci am aflat cã am sarcinã gemelarã. N-am prea citit cãrţi de parenting ĩnainte de naştere,aveam una despre graviditate,pe aia o rãsfoiam uneori. Am intrat ĩn maternitate cu câteva pagini citite şi cu un rãspuns de-al lui Antoine de Saint Exupery la ĩntrebarea " se meritã sã ne alintãm copiii?",şi rãspunsul respectiv " nu se ştie niciodatã ce-i aşteaptã-n viaţã,aşa cã alintaţi-i cât sunt lângã voi!".        Am avut momente când am plâns cã-mi era greu,momente când pupam picioarele lui Dumnezeu pentru cât de fericitã sunt; am avut zile când am ţipat la copii şi apoi zile la rând eram copleşitã de atitudinea mea,dar am zile când sunt numa' lapte şi miere. Nu e uşor sã creşti un copil,dar mai ales doi deodatã,da

     Spãl vasele ĩn bucãtãrie. E ora de culcare. Copiii sunt ĩn camerã cu tatãl lor. I-am lãsat citind.      Dupã un timp,un bãieţel ĩncepe sã plângã. Eu continui sã spãl vasele,cã doar nu le-oi lãsa pe mâine,mã gândesc. El plânge ĩn continuare. Ĩnchid apa la robinet şi fix atunci ĩl aud pe soţul meu cã-i spune " hai culcã-te". El plânge mai departe.  Am lãsat vasele. M-am dus şi mi-am luat copilul ĩn braţe. I-am pupat de 3 ori picioruşul,unde s-a lovit. Ĩl ţineam ĩn braţe şi-i ştergeam lacrimile de pe ochişorii dornici de somn. Ĩi spun "te-ai lovit la picior şi te doare" ,el plânge "daaa".                      Sursa foto: pixabay Ĩl pun pe pat. Nu mai plânge. Se ĩncepe cearta,cine doarme cu mama. Le-am spus cã eu o sã mã aşez pe cãluţ,astfel o sã fiu aproape de amândoi. Cum stau eu aşezatã pe cãluţ,mã gândesc. Oare ce-o sã facã acest copil dacã taicã-su nu reacţioneazã la plânsul lui,iar maicã-sa are grija vaselor? O sã plângã pânã o sã se liniştea

     Dupã cum v-am promis data trecutã,astãzi,ĩn cadrul proiectului " Teleneşti,ĩţi ducem faima!" ,avem un invitat talentat,curajos şi ambiţios!      Este vorba despre pictorul Constantin Botezat, originar din orãşelul Teleneşti,cãruia ţin sã-i mulţumesc ĩncã o datã pentru minunata colaborare! Prin muncã şi prin ambiţie,tânãrul artist a ajuns sã fie cunoscut atât ĩn Europa cât şi ĩn Statele Unite ale Americii. Operele sale au ĩncântat ochii iubitorilor de artã din Republica Moldova,România,Belgia,Franţa,Polonia,Italia şi SUA. Constantin Botezat este artist reprezentant de cãtre galeria de artã Iaga Contemporary Art  din Transilvania,Cluj-Napoca. O galerie unde se ĩmbinã visul cu frumosul şi se creazã o realitate culturalã ineditã prin opere de artã contemporanã.      Oamenii şi cãlãtoriile sunt adevãrate surse de inspiraţie pentru Constantin. Fãrã nicio reticenţã,afirm despre Constantin Botezat cã este o lecţie de curaj pentru noi toţi,o lecţie care demonstreazã cã pri

      Incapacitatea mea ĩn crearea şi menţinerea relaţiilor cu mine ĩnsãmi,cu copiii,cu soţul,cu prietenii stã ĩntr-un singur cuvânt " Trebuie!" Acest trebuie mã urmãreşte şi mã seduce sã-l port ĩmbrãcat ĩn gânduri.       La suprafaţã pare un trebuie necesar,chiar ĩl vãd uneori ca pe o şansã a unui viitor frumos. Ce e rãu ĩn asta cã "trebuie sã ĩnveţi literele ca sã poţi citi","trebuie sã mãnânci tot din farfurie dacã vrei sã creşti","trebuie sã mergi la grãdiniţã cã acolo se fac activitãţi","trebuie sã vii mai repede acasã ca sã mã odihnesc şi eu un pic".                    Sursa foto : pixabay        Sub dedesubturi, acest trebuie e plin de nevoia noastrã de putere şi control, şi fricã. Noi ne credem dumnezeii copiilor noştri şi ştim mai bine de ce au ei nevoie. Nouã,pãrinţilor,ne este fricã de eşecul copiilor noştri,considerându-l o sentinţã ruşinoasã. Pentru noi,pãrinţii,accentuez ĩncã o datã.      Dar oare nevoile lor sunt

    Am cumpãrat aceastã carte acum 3 ani şi s-a tot prãfuit pe etajerã pân-acum. Ĩmi doream mult de tot s-o citesc,dar printre scutece şi biberoane o amânam tot timpul. Ştiţi vorba aia "toate ni se ĩntâmplã la momentul potrivit". Acum o lunã i-a venit timpul. Abia acum am fost pregãtitã sã mã-ndrãgostesc de ea când ĩncerc sã mã cunosc d-adevãratelea,când am pornit şi eu ĩn cãutarea sinelui. Cât de mult mi-a plãcut aceastã carte. "Mãnâncã,roagã-te,iubeşte" rãmâne una din cãrţile mele de suflet!      Ĩn linii mari,cartea este despre cãlãtoria scriitoarei spre a-şi gãsi propriul echilibru interior.       " Aş vrea sã aflu cum sã trãiesc         pe lumea asta şi cum sã mã              bucur de ea,dar fãrã sã uit de         Dumnezeu.    "Voiam plãcerile lumii şi                     transcendenţa divinã-cele 2               glorii ale vieţii omeneşti." Autoarea cãlãtoreşte timp de un an ĩn 3 ţãri: Italia,India,Indonezia,câte 4 luni ĩn fiecare.

Noi am fãcut de-a lungul timpului multe activitãţi cu capacele de la sticle. Le-am sortat dupã culori,am numãrat cu ele,am construit piramide,au fost peşti ĩn vanã. Astãzi le-am dus ĩntr-o poveste nouã. Au ieşit adevãrate tablouri 3D))). Evident,flãcãii au vrut neapãrat sã facem maşini. Maşini am desenat! La sfârşit le-am ĩnfrumuseţat cu ajutorul scociului colorat şi au ieşit adevãrate opere de artã. Copiilor le-a plãcut foarte mult şi procesul,dar mai ales rezultatul. Mi-au cerut sã le lipesc pe perete. Acum operele lor stau pe perete,ca la expoziţie. De fapt,la noi ĩn casã cam toate desenele lor sunt lipite pe pereţi. Dacã mã gândesc mai serios,am putea deschide o galerie😉. Cum sã nu fac şi eu ceva,cã doar n-oi sta cu mâinile-n sân şi sã mã uit la ei. Credeţi cã mi-am fãcut şi eu maşinã?😁😁😁 Ce am folosit: - carton -hârtie coloratã -creioane colorate -clei  -clei fierbinte -scoci colorat -cãpãcelele de la sticle Recomand cu toatã ĩncrederea aceastã