Jurnalul unei zâne

   Noi avem o grădinuță mică în fața casei. Mi-a lăsat-o  mama soacră ca moștenire, să am grijă de ea, la fel cum a avut și ea.     După lungi amânări,anul trecut am început să mă ocup de ea, iar la un moment, într-o încercare de a mă cunoaște, am asociat această grădină cu sufletul meu și primeam o nespusă plăcere să am grijă de ea. Mi-am dorit să înlocuiesc unele flori, de parcă-mi doream să-mi las semnătură în această grădinuță, să fie ceva al meu, doar al meu, doar de mine plantat. Și știți ce am făcut? Am tăiat unele plante cum numai începeau să iasă, iar în locul lor am pus alte semințe.Am așteptat mult timp să le văd cum ies din pămînt și știți ce surpriză am avut? Au ieșit  aceleași pe care le tăiasem... ...aveau rădăcinile mari și puternice, chiar dacă fizic păreau firave și scurte. Aveau rădăcini în sufletul soacrei mele, pentru că această grădină era un copil al ei. Noi toți avem rădăcini și ele sunt mult mai mari decât ne închipu...

Ați văzut vreodată ochii unei femei triste? Privirea e pustie, nu sclipește nici un pic de speranță în ea, nu licărește în ea încrederea și e cuprinsă de o bătrînețe nespecifică vârstei... Eu am văzut ochii goi ai unei bătrîne și m-a luat cu fiori prin tot corpul. Stătea în genunchi, ca în biserică, fix lîngă o covrigărie din centru. I-am luat două plăcințele calde și i le-am dat. Cum s-a îmbujorat automat femeia și a început să-mi mulțumească, să-mi mulțumească tot neamul și să-mi strige recunoștința și atunci când mă îndepărtam de ea. Și m-am gândit atunci - câtă recunoștință pentru o bucată de pâine... Nu mai țineam minte când am fost atât de recunoscătoare pentru pâinea de pe masă... Și m-am întristat pe mine, pe oameni, pe soartă, iar pe mine. Fericirea e în cele mai sincere intenții, în cele mai mici gesturi, în acel gram mic de atenție care bucură sufletul altui om. Câtă bucurie a adus copiilor campania "Cadoul din cutia de pantofi", cum s-au bucurat de toate ...

    Când eram în anul 4 de facultate, m-am îndrăgostit orbește de un bărbat care avea o atitudine indiferentă față de mine. Într-o noapte, pe la ora 1, i-am declarat dragostea mea, lângă ușa unei mame care nu-și putea adormi puiul. Puțin mi-a păsat de plânsul copilului, eu eram cu sufletul pe dos în fața unui bărbat, care nici nu știa cum mă cheamă. La un moment dat, am început să-i gătesc, să-i spăl șosetele și să mă prefac că avem o relație. Nu am nicio amintire frumoasă cu acest bărbat pe care l-am curtat timp de doi ani, poate doar multă recunoștință, pentru că am învățat enorm de multe lucruri din indiferența sa. Eu am ales să rămân alături de el, să tac în fața convorbirilor deschise cu alte fete, să-l aștept noaptea târziu până vine de sub alte plapume. Eu am ales să fiu tratată fără respect, fără un   gram de iubire... Eu am ales să mă înec în acea mlaștină a durerii din iubire... De ce? Pentru că m-am mințit timp de   2 ani de zile...

       Sâmbătă a fost ziua mea de naștere. Am primit multe cuvinte frumoase și le-am integrat pe toate în mine, ca să pot fi la fel de surprinsă și recunoscătoare tot anul împrejur.  Fiecare an din viața mea mă transformă și mă bucur enorm să observ că direcția e din ce în ce mai provocatoare și mai seducătoare.        Pe mine nu mă întreabă multă lume ce vârstă am, deaceea atunci când rostesc cifra anilor mei, mă simt cam ciudat, de parcă n-aș vorbi despre mine. Mi-am dat seama de acest lucru, atunci când am fost întrebată ce cifră să fie scrisă pe tort, am rostit 33 și parcă nu eram eu acolo, era o noutate pentru mine. Am ajuns acasă din oraș și după ce s-au stins luminile, după ce s-a făcut liniște, mi-a venit acest gând. Mi-am zis să stau în compania lui să văd ce-o să iasă. În spatele acestei cifre, era multă rușine, multă frică de trecerea anilor, multă dorință de a rămâne veșnic tânără, multă teamă de bătrânețe, dar cum...

-Eu primul am ajuns! -Nu, eu primul am ajuns! -Eu! Nu tu. Tu ești ultimul! -Eu nu sunt ultimul! Începe să plângă, îi curg lacrimile șiroaie, se indreaptă spre fratele său, îl înșfacă de piept și îl împinge să cadă. Celălalt, la rândul său, începe și el să plângă și îl mușcă de umăr pe micul agresor. Se declanșează un adevărat conflict, fiecare țipă cu tot glasul, dar niciunul dintre ei nu renunță. Mă apropii de ei în viteză și simt cum o iau razna. Îi despart și-i întreb țipând de ce se bat, de ce nu pot să se joace fără să  se bată.  Evident că fiecare are dreptatea lui, fiecare vrea să fie primul și înțeleg acest lucru mai târziu, în timp ce beau ceaiul de mentă și melissa. Nu pot să gestionez conflictele. Nu am putut niciodată și până nu demult, nu mi-a păsat de acest lucru. Dimpotrivă, tot timpul evitam conflictele, le ignoram, eram gata să merg cu mine însămi la orice compromis, numai să nu fiu mărul discordiei. Nici măcar atunci când am avut ...

       Vă salut cu mare bucurie, dragi cititori ai blogului!!! Vă felicit pe toți cu sărbătorile frumoase ale iernii și vreau să vă urez multă sănătate, noroc, dragoste, bunăstare și recunoștință.         Eu am petrecut anul 2017 cu multă recunoștință și l-am primit pe 2018 cu gânduri luminoase și cu bucurie că am în jurul meu oameni scumpi care mă acceptă așa cum sunt, care mă încarcă cu energia lor și care mă susțin în tot ce fac. Îmi doresc pentru mine, pentru familia mea, pentru voi toţi, multă multă sănătate!!! Nu este nimic mai scump ca ea. La Mulţi Ani!!! Începem anul 2018 cu o nouă ediție a proiectului "Telenești, îți ducem faima!" Astăzi vă invit s-o cunoașteți pe Cristina Dragush, o tânără talentată, iubitoare de tradiții, de frumos, de oameni. Cei care o cunosc, știu ce poate să facă această tânără, cunosc rezultatul imaginației sale debordante în idei noi, originale, iar cei care nu o cunosc, vă invit să fiți pregătiți de...

        El este bărbatul de care mă îndrăgostesc în fiecare zi, care-mi deschide ochii spre propria-mi persoană, care mă susține în orice idee, oricât de nebunească ar fi ea, care este alături de mine  la bine și la greu. Cred că îl cunosc bine, îi știu gusturile și preferințele, dar totuși când vine vorba de cadouri, tot timpul am îndoieli cu privire la ce să-i cumpăr. Anul aceste deja știu ce o să-i pun sub brad, de Anul Nou, dar dacă tu încă nu știi, am pregătit o lista cu 12  idei de cadouri special pentru El. Există o sumedenie de variante de cadouri în funcție de posibilități, lista mea conține cadourile pe care eu le-am făcut omului meu de-a lungul timpului și sunt strict pentru buzunarul familiei noastre. Nu sunt pompoase și scumpe, dar sunt dăruite din tot sufletul, cu multă iubire și recunoștință. 1.      Un fular. Fularul este călduros, potrivit timpului de afară și de fiecare dată când el o să și-l pună, o să ...