Jurnalul unei zâne

Dupã mine, un om curajos nu este acela care sare primul ìn apã sau cel care pune praf de cretã pe scaunul ìnvãţãtorului. Curajul este altceva... Curajul este asumarea responsabilitãţilor,asumarea consecinţelor,iar cea mai provocatoare lecţie a curajului este aceea de a rãmâne noi ìnśine tot timpul,indiferent de circumstanţe! Anume acest curaj,pe care l-am ìnţeles abia acum câţiva ani, ìl transmit copiilor mei. Despre astfel de curaj legãm poveśti,ìnvãţãm ìmpreunã cum e sa fim cu adevãrat curajośi,pentru cã śi eu mai am restanţe la acest capitol. Am fost urmãritã de fantomele timiditãţii mele atunci când nu sãream prima ìn apã,atunci când ìnãbuśeam cuvinte śi schiţam zàmbete false,când nu luam decizii personale. Śi am crezut multã vreme cã sunt o laśã,śi nu mã durea pãrerea celor din jur,mã durea propria pãrere. Curajul este sã mergi pânã la capãt dacã vrei sã ajungi acolo,nu sã te ìmpiedici de propriile frici śi sã te minţi cu argumente inventate. Curajul este sã priveśti eśecuril...

Doamne,cât de tare am aśteptat primãvara,exact cum un copil aśteaptã sã fie iubit. Śi a venit,ca de fiecare datã,ne-a adus muguri,soare,flori,miresme,iarbã verde,a schimbat muzica ìn sufletul meu. Renaśterea naturii mã cheamã la emoţii,la gânduri mai parfumate śi la gesturi pline de iubire. Dupà masã suntem ìn parc,cu un suflet cãt primãvara,dornic de arome śi culori. Śi astãzi am fost. Dupã ce am obosit fizic de scrânciobe,maśinuţe,nisip,tobogan,bicicletã,am luat calmul sufletesc care liniśteśte ìntreaga fiinţã,śterge orice urmã de stres śi te revigoreazã automat, am ìmbrãţiśat arbuśtii śi copacii din preajma noastrã. Prima experienţã pentru copiii nośtri,dar au rãmas ìncântaţi. Le-am spus cã natura ne iubeśte mult śi noi tot o iubim śi-i arãtãm aceastã iubire prin ìmbrãţiśãrile noastre,prin grija noastrã,prin menţinerea curãţeniei,prin sentimentele care cresc ìn noi când o vedem,o mirosim,o atingem... Ne-am simţit luminośi śi deschiśi ìn timpul acestei comuniuni cu natura,śi nu-s do...

Sã fii mamã e cea mai grozavã lecţie care-ţi bagã minţile-n cap,ceea ce e mai grozav e ca pe lângã efortul fizic pe care-l simt seara ìnainte de culcare,maternitatea mã provoacã sã gândesc mult!!! Asta din punctul meu de vedere e o scarã necesarã atât mie,cât śi copiilor mei,pe care mã strãdui sã urc,nu sã cobor la prima piedicã. E soare,e cald,toate mamele sau taţii ìśi lasã rutina acasã,sau nu o lasã,śi ies afarã,sã se bucure śi cei mici,sã mai schimbe śi o vorbã cei mari. Ce aud eu cel mai des la terenul de joacã " dã-i un pic jucãria ta,nu fi egoist,nu-i frumos,nu vezi cã plânge,de câte ori ţi-am zis sa nu fii egoist?! mergem acasã dacã nu śtii sã te comporţi". Pânã mai ieri eram śi eu fix aśa,pânã mi-a dat maternitatea de gândit,tema pe acasã. Śi ce-am gândit eu? Toţi pãrinţii vor sã-śi ìnveţe odraslele generozitatea. E o intenţie frumoasã,dar modul prin care o facem e urât de tot. Oare chiar credem cã-n astfel de momente copiii nośtri ìnvaţã sã fie generośi??? Nici pe...

 Mai des le inventez pe moment poveśtile decât le citesc. Śi fac acest lucru ìn primul rând pentru a le povesti prin propriile exemple despre emoţiile cu care ne confruntãm ìn acel moment. Da! Ìmi vine mai uśor sã-i cert,sã-mi ţip explicaţiile,doar cã uśurel ajungem la conflicte majore. Mie ìmi pasã extrem de mult de armonia dintre noi śi nu atât de golirea furiei cã nu sunt regina. Cu mult mai puţin ìmi pasã de ochii śi gura lumii,nu-mi stau deloc ìn spate obiecţiile lor,dacã le vãd destructive. Ìn fine nu am nãscut copii ca sã placã la toţi,ca sã fie lãudaţi sau ca sã rãmânã stanã de piatrã la prima mea privire. I-am nãscut la 29 de ani, cu un mic bagaj de pregãtire atât fizicã cât śi emoţionalã,dar mai ales teoreticã. Nu aśtept rezultate imediate,ìnvãţãm ìmpreunã,iar atâta timp cât consider cã le transmit anumite mesaje,le transmit de fapt lecţiile pe care ei mã ínvaţã. Lucrez cu mine enorm de mult,lucrez de faţã cu ei śi nu le atrag atenţia,ìi prind uitându-se la mine,admirându...

Era ìn clasa a 2 când  mama ei a plecat ìn lumea ìngerilor. Era doar o copilã,dar era mamã pentru cei 4 fraţi mai mici. Rãmase fãrã copilãrie...rãmase fãrã mângâierea maternã...rãmase doar cu amintirea mamei... Era doar o copilã,dar plinã de ìntrebãri de oameni mari... Ìl avea pe dumnezeu,despre care ìi vorbise mama,śi asta ìi dãdea putere sã-nfrunte toate greutãţile,sã plece capul la multe nelegiuri śi sã-śi ìnghitã lacrimile care-i veneau pe neaśteptate. A durut-o mult pierderea mamei,o doare śi acum,a durut-o mult atitudinea noii mame,mai mult vitregã decât mamã, a durut-o sã renunţe la visele sale. Śi-a bandajat "eu"-l traumat śi l-a ìngropat adânc adânc ìn suflet,sã nu poatã ieśi,el se impunea śi asta ìi aducea neplãceri. Nu a stat tolãnitã ìn pat fãrã treabã...vacanţele nu ìnsemnau tabere sau plaje...nu śi-a cumpãrat niciodatã rochia mult visatã... A muncit foarte mult,munceśte śi-acum,mã-ntreb de unde rãbdare,putere,dorinţã. E mulţumitã,e foarte mulţumitã de re...

Tot timpu i-am śtiut bãtrâni pe bunica śi pe bunelu,cu toate cã-i ţin clar minte de acu 20 de ani. Mâca śi acum e bãtrânã,bunelu e śi el bãtrân,dar ìn altã lume,de vreo 15 ani cred. Ìi ţin bine minte...aśa cum erau...bunelu ţinea ceasu de la mânã ìn buzunar, ìnvelit ìntr-o bãsmãluţã "sã nu-i fie frig", spunea bunica,bunica purta vreo 3 rânduri de fuste,un halat deasupra ìncheiat la toţi nasturii,o batistã sau douã pe cap,o cruciuliţã la piept. Aśa cum erau obosiţi śi bãtrâni de griji,educaţi śi crescuţi de URSS,se iubeau. Nu aśa cum se iubeśte acum,se iubeau pentru ruśinea cu care se dezbrãcau dupã ce stingeau toate luminile,se iubeau pentru grija indirectã care śi-o purtau,se iubeau atunci când se priveau pe prispa casei śi-śi vãrsau amaru. Nu se uitau la stele sã le numere,ìśi numãrau oile care intrau câte una ìn ocol. Nu aprindeau lumânãri parfumate,aprindeau candela,care nu avea deloc simbol romantic,nu-śi dãruiau flori ci strângeau fânu. Se iubeau curat śi frumos. Bu...

Dintotdeauna am iubit primãvara! Când eram doar o copilã o aśteptam nerãbdãtoare sã vinã,sã-mi las cãciula-n iarnã,sã mã dezbrac de paltonul greu śi mare,sã ascund bine de tot puloveru cu gâtu gros care-mi tãia toatã respiraţia,sã pot sã-mbrac rochiţa nouã,pe care mama o cumpãrase pentru matineul de 8 martie. Ìn fiorii adolescenţei,asteptam primãvara sã mã ìndrãgostesc,se zicea cã dupã Dragobete,se trezesc sentimente noi,cred cã totuśi aśteptam mai mult sã se ìndrãgosteascã cineva de mine))) Acum o aśtept pentru soare,pentru flori śi muguri,pentru renaśterea naturii,pentru ciripitul pãsãrilor,pentru optimismul dispoziţiei mele,pentru zile lungi si seri cãlduţe,pentru śalul verde cu care ìmbracã mai multe continente. Primãvarã bine ai venit!!! P.S. śi-acum aśtept cu nerãbdare sã las ìn debara hainele groase, sã-mbrac o rochie śi sã te cuceresc,Primãvaro!!!