Imaginea fiziologicã e cea care ne defineşte pãn'la urmã!
Dacã din punct de vedere psihologic,sunt deschisã spre informaţii noi,accept sã-mi schimb unele principii de educare,dezvoltare,ĩnţelegere,chiar transpir sã scot cuie bãtute-adânc,atunci fiziologia mea merge dupã cum i-i mersul.
Am ajuns sã nu-mi mai fie fricã de oameni,sã discut cu ei,sã mã integrez ĩn grup.
Psihologia mã schimbã mult şi-mi merge la inimã de dragã ce mi-i. Fiziologia ĩnsã,nu o pot amãgi cu nimic. Când sunt ĩn grupuri de oameni şi vorbesc tot ĩmi tremurã glasul uneori,ochii ĩmi lãcrimeazã,ĩncep sã gâfâi cuvintele ši tot ce-mi doresc e sã fug de-acolo.
Şi oricât de mult aş citi eu despre integrarea socialã,n-o sã-mi iasã niciodatã natural. Pentru cã aşa cum sunt e cimentuit ĩn mine. Mai pilesc pe unde pot,lipesc altceva ĩn loc,dar nu e natural,e ştirb şi eu simt asta imediat.
Am ajuns sã fac mari progrese la capitolul " cine sunt",dar "cum sunt" bate toatã teoria.
Am ajuns sã ĩnţeleg aceste lucruri care-mi formeazã sinele,dar e mai greu sã accept cã uneori mã bâlbâi,alteori nu am ce sã spun,sã accept cã nu e nimic criminal cã(ĩncã) nu pot sã privesc lung ĩn ochi interlocutorul meu.
Fiziologic,sunt ĩntr-o stare de fugã de oameni,de eschivare de la grupuri,de fricã şi ruşine c-aş putea sã nu plac. Da! cu pãrere de rãu,ĩncã mi-i fricã sã nu plac oamenilor. Ce chestie,da?
"Cine sunt" şi " cum sunt" nu merg mânã-n mânã,dar continui sã-mi dezvolt sinele pentru cã e aliatul cel mai de nãdejde pentru " cum sunt". Doar aşa,"cum sunt"-ul meu o sã se relaxeze,o sã se bucure de cum este şi o sã se accepte mai uşor,chiar dacã o sã-mi tremure vocea sau o sã-mi lãcrimeze ochii.
Am ajuns sã nu-mi mai fie fricã de oameni,sã discut cu ei,sã mã integrez ĩn grup.
Psihologia mã schimbã mult şi-mi merge la inimã de dragã ce mi-i. Fiziologia ĩnsã,nu o pot amãgi cu nimic. Când sunt ĩn grupuri de oameni şi vorbesc tot ĩmi tremurã glasul uneori,ochii ĩmi lãcrimeazã,ĩncep sã gâfâi cuvintele ši tot ce-mi doresc e sã fug de-acolo.
Şi oricât de mult aş citi eu despre integrarea socialã,n-o sã-mi iasã niciodatã natural. Pentru cã aşa cum sunt e cimentuit ĩn mine. Mai pilesc pe unde pot,lipesc altceva ĩn loc,dar nu e natural,e ştirb şi eu simt asta imediat.
Am ajuns sã fac mari progrese la capitolul " cine sunt",dar "cum sunt" bate toatã teoria.
Am ajuns sã ĩnţeleg aceste lucruri care-mi formeazã sinele,dar e mai greu sã accept cã uneori mã bâlbâi,alteori nu am ce sã spun,sã accept cã nu e nimic criminal cã(ĩncã) nu pot sã privesc lung ĩn ochi interlocutorul meu.
Fiziologic,sunt ĩntr-o stare de fugã de oameni,de eschivare de la grupuri,de fricã şi ruşine c-aş putea sã nu plac. Da! cu pãrere de rãu,ĩncã mi-i fricã sã nu plac oamenilor. Ce chestie,da?
"Cine sunt" şi " cum sunt" nu merg mânã-n mânã,dar continui sã-mi dezvolt sinele pentru cã e aliatul cel mai de nãdejde pentru " cum sunt". Doar aşa,"cum sunt"-ul meu o sã se relaxeze,o sã se bucure de cum este şi o sã se accepte mai uşor,chiar dacã o sã-mi tremure vocea sau o sã-mi lãcrimeze ochii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu