Despre Prietenie! Altfel!!!

Prima mea prietena,pe care eu o ţin minte,acum nu mai este. Si nu mai este de mult timp. Śi-a mutat existenţa ĩn ĩnaltul ceresc,acu'vreo 20 de ani(((.
O ţin minte,avea 2 codiţe frumoase,avea rochiţe tare invidiate,cumpãrate din Romania,Bulgaria,era timidã,o voce abia auzitã,dar foarte caldã. Lumea zicea cã nu avea pãr ìn ultimile sãptãmâni de viaţã,nu ţin minte asta. Ţin minte ziua când ne-am luat rãmas bun pentru totdeauna,eram tare veselã śi chicoteam cu ceilalţi copii,ţin minte ìn ce camerã "dormea"de tot śi cum mã tot ĩnghesuiam printre oameni s-o mai vãd o datã.
Ţin minte c-am iubit-o...atunci am simţit,acum ìnţeleg(((
Eram tare legatã de ea śi-mi doream sã ne jucãm doar noi douã,a ici ĩmi amintesc cu exactitate primul meu sentiment de egoism. Ţin minte cum am intrat la ea śi mai era o prietena acolo,şi tot jucându-ne,parcã m-am simţit neimportantã pentru ea. Am fugit acasã plângând. Aveam doar 8 ani. Nu puteam s-o ĩmpart!!! Era a mea!!!
Cam toate relaţiile mele de Prietenie cu fetele,de atunci,ĩşi luau de-acolo forma si egoismul.
Ĩn şcoala generalã,tot timpul,eram a 3 prietena,śi mã durea enorm,simţeam cã uneori nu eram a 3,ci eram ĩn plus,asta mã sfâşâia de durere. Am cam ìngropat atunci abilitatea mea de socializare. Mi-am reprimat durerea şi-am ĩnceput sã pierd autenticitatea,de la un zambet fals la vorbe śi pãreri ĩmprumutate. Tot atunci mi-am abandonat śi logica,nu mai gândeam "care e mâncarea ta preferatã?",ce spunea x sau y aia ĩmi plãcea si mie. Târziu am ĩnceput sã mã-mprietenesc cu logica mea,i-am cerut iertare,fiindcã o gãsisem foarte micã.
Cam toate prieteniile mele au fost amare,ĩn toate poveştile ĩn care intram,existau deja eroii principali.
Ĩmi doream tare mult sã am o "prietenã bunã,cea mai bunã". Am ìntâlnit fete care-şi doreau sã fie prietenele mele,dar parcã nu simţeam dorinţã,era un drum gol si rece...ştiu ştiu,asta numai ĩn capul meu!!! Am tot tins spre acele prietenii ĩn care mã consumam ìn lacrimi śi subaprecieri.
Si acum ĩmi doresc o prietenã "cea mai bunã",doar a mea,dar acum ĩnvãţ sã fiu aša cum sunt,neschimbatã de cerinte sau preferinţe.
Şi ìncã mã doare...,dar ĩnvãţ sã dau şi altor oameni,cu dãruire adevãratã,din inima prietenelor mele.
Acum štiu cã cel mai mult conteazã acel loc doar al tãu ìn inima unui om,nu omu ĩn totalitate,nimeni nu ne aparţine. E greu,pentru cã doar exersez,e ušor pentru cã ştiu de unde iau schimbarea,din fetiţa ceea de 8 ani,care fugea acasã,când credea cã lumea ei se prãbuşeşte. E uśurare pentru conştiinţa mea şi durerea grea din suflet,pe care-am tot hranit-o şi pe care-o mai hranesc uneori😞.
Sursa foto: lifedaily.com

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"

Cele mai importante întâlniri ale vieții