Jurnalul unei zâne

      Astãzi este hramul oraşului Teleneşti, oraşul meu natal.  Se cântã, se danseazã, se bea, se mãnãncã, se ureazã de bine, se ĩmbracã frumos, se ţin discursuri, se râde mult, se ĩntâlnesc neamurile. Seara se ĩncheie cu muzicã, joc şi artificii. Eu asta ĩmi amintesc tot timpul ĩn aceastã zi. Indiferent unde mã aflu. Acolo e sãrbãtoarea. Şi e o sãrbãtoare frumoasã, care debuteazã cu haine naţionale, cu pâine şi sare şi multã bucurie. Iar aceastã sãrbãtoare o fac oamenii.  Despre oameni vreau sã povestesc!!! Presupun cã bãrbatul ãsta voinic şi curajos, pe care-l cheamã Teleneşti ( ştiţi legenda orãşelului da? dacã nu v-o povestesc ĩntr-o altã postare) este foarte mândru de oamenii pe care i-a adunat pe aceastã bucatã de glie cu pãmânturi lucrate şi sudori multe. Au fost şi aici ani de sãrãcie, şi mai sunt, dar mai presus de toate dãinuieşte omenia.  Şi e cald acolo, şi-s multe zâmbete şi uşi deschise. Oamenii sunt cinstiţi şi sãritori la nevoie. Ştiţ...

    Copiii noştri au o calitate minunatã pe care noi, de cele mai multe ori, uitãm sã le-o dezvoltãm sau pur şi simplu nu ne gândim la aceasta. Ei ştiu şi lor le place sã negocieze! Negociind cu copiii noştri, mai ales ĩn momentele cu tensiunea de sute de wolţi, evitãm cuvinte negândite, fapte de la care sã ne doarã conştiinţa, pedepsele, spumele pe care le facem la gurã şi pãstrãm vii şi tinere mii de celule nervoase😉. Nu este tot timpul loc de negociere şi nici nu e binevenitã ĩn toate situaţiile, pentru cã totuşi copiii noştri au nevoie de limite ferme ( dar calde), pentru binele lor ĩn primul rând. Dar de cele mai multe ori negocierea este o şansã, este salvarea relaţiilor pãrinţi - copii de la rãceala acesteia, de la distanţa emoţionalã, care doare mai mult decât distanţa fizicã. Eu am observat la copiii noştri cã atunci când cer bomboane, de exemplu, nu zic una, dar zic " vreau 5 bomboane!". Şi eu le spun: nu nu nu ( nicidecum pe un ton grav, preferabil unul juc...

     Acum 4 ani am fost ĩn Crimeea la mare,asta era ĩncã ĩnainte sã rãmân ĩnsãrcinatã. Eu şi omul meu eram doi ĩndrãgostiţi care mergeau mânã-n mânã sub clar de lunã, croind o mulţime de vise şi dansând iubirea pe care-o cântam amândoi😍. Când am revenit ĩnapoi din vacanţã, toatã lumea ĩmi spunea cã-mi strãlucesc ochii de fericire şi cã sunt oarecum schimbatã. Ĩn sensul bun al cuvântului😉. Evident am pus toatã strãlucirea pe seama odihnei şi relaxãrii. De atunci nu am mai fost ĩn vacanţe, nici mãcar ĩn luna de miere. Am rãmas ĩnsãrcinatã, am avut o toxicozã ĩngrozitoare ( medicul meu se supãra cã-i ziceam ĩngrozitoare, ea-mi zicea cã toxicoza e unul dintre cele mai bune simptome cã sarcina evolueazã bine), vomitam şi de la aer,dar de mãncat nici nu mai zic, dar despre asta o sã vã povestesc ĩn altã postare. Dupã asta am nãscut gemenii, erau mici, eu eram speriatã sã pornesc cu ei la drum. Apoi soţul şi-a schimbat locul de muncã fix ĩn toiul verii şi n-a mai avut c...

          Conştienţa  care mã invadeazã imediat dupã vreun conflict cu copiii este cel mai copleşitor sentiment,care mã poartã prin toate vinovãţiile şi regretele. Şi doare enorm,tot corpul doare,gândurile dor şi aerul  pe care-l respir mi se pare greu.       Ei sunt atât de plini de viaţã, luminoşi,emoţionant de ĩmpreunã,buni şi minunaţi. Şi vin eu peste ei ca fulgerul şi le arunc sãgeţi de “nu se poate”,”nu ai voie”,”ĩnceteazã”,”linişteşte-te”. Oftez greu,mi se schimbã glasul şi ĩncep sã ţip.  Le spun sã adoarmã,ei protesteazã,eu ĩncep sã fierb. Mã gândesc la cum nu pot eu sã fac ceea ce mi-am propus ĩn timpul somnului lor. Mã ia cu spume pe la gurã. Clocotesc. Planurile mi-s date peste cap. Cu vocea autoritarã ĩncep sã le condiţionez somnul “ dacã nu dormiţi,disearã nu mergem ĩn parc”. “ Mergem,mergem!” spun ĩntr-un glas. Mã enervez enorm cã-s aşa de ĩncrezuţi şi siguri. Ĩmi vine sã-i lovesc. Ies din camerã şi le spun “faceţi c...

    Dragã femeie,dragã mamã,tu ştii mai bine ca oricine cât de greu ţi-e. Şi tot atât de bine,ştii sã ascunzi acest lucru. Şi fugi ĩncontinuu,c-un suflet obosit,pentru un premiu atât de ieftin,pentru ochii lumii. Ştiu c-aşa ai apucat de-acasã sã le faci pe toate bine. Şi le faci aproape pe toate bine. Doar cã preţul e foarte mare. Te dai pe tine. Stoarsã,obositã,fragilã,c-un picior pe tãrãmul depresiei,dai tot ce poţi. Şi ce nu poţi. Noaptea când te culci,te uiţi ĩn oglinda sufletului tãu şi vezi tristeţe,urã,furie,dezamãgire,strigãt,plâns. Vezi ceea ce se ascunde sub ceea ce dai din tine. Crezi cã sub aceste fundamente darurile tale sunt semnificative? Nu sunt,ĩţi spun cu tot regretul. Un da venind dintr-un nu nu este un da adevãrat. Un zâmbet nãscut dintr-o lacrimã de durere nu este tãmãduitor. O linişte falsã venind dintr-o furie nevãrsatã atrage mai multe fulgere. Cert rãmâne doar un singur lucru. Tu nu mai dansezi cu tine,nici cu timpul tãu,nici cu destinul tãu. Tu dan...

         Cel mai important lucru pe care-ar trebui sã-l transmitem copiilor noştri e cã ei sunt frumoşi.  Nu ĩn haine noi sau scumpe,nu cu freze de ultimã generaţie,nu cu adidaşii de 50 de euro,nu cu jucãriile scumpe şi nejucate. Frumoşi la suflet. Sã le spunem cã fiinţa lor este frumoasã şi minunatã. Sã ştie cã sunt frumoşi şi-n haine vechi,pãtate,largi sau chiar descusute. Sã ştie cã sunt frumoşi chiar dacã li-s roşi ĩn faţã adidaşii. Sã ştie cã sunt frumoşi chiar dacã jucãriile lor sunt puţine şi distruse. Altfel,ajung sã asocieze frumuseţea cu hainele,cu materialul şi se depãrteazã de fiinţa lor adevãratã,doldora de frumuseţe.                      Sursa: pixabay Le stau bine hainele,dar nu-i fac mai frumoşi... Mai frumoşi ĩi fac bunãtatea,iertarea,echilibrul,iubirea. Sunt frumoşi prin simplul fapt cã existã. Frumuseţea noastrã a tuturor vine din interior. Acolo unde nu o prea cãutãm. E...

Cele mai frumoase pãpuşi ale mele erau pãpuşile de porumb. Fiecare pãpuşã avea pãr frumos,colorat,de cele mai multe ori creţ. Le ĩmbrãcam ĩn prosoape sau bucãţi de material şi ne jucam cu ele cât era ziua de lungã. Pãpuşile noastre vorbeau una cu alta... ...uneori mã gândesc cã anume lipsa posibilitãţilor materiale a pãrinţilor mei m-au fãcut creativã. Pentru cã am cãutat soluţii sã mã joc,soluţii de creare a jucãriilor personalizate.  Cultivarea creativitãţii este poate cel mai important aspect ĩn devenirea noastrã. Şi procesul acesta porneşte anume ĩn copilãrie. Acolo unde vorbesc crenguţele,pietricelele,unde prind viaţã  jucãrii inventate,unde cele mai frumoase jocuri sunt afarã,ĩn naturã.  O poveste ĩncepe cu dorinţã de a crea,nu cu cãutarea subiectului. Noi am creat o poveste din naturã "cu tot ce-am gãsit prin cãmarã", vorba poporului.  Ce-a ieşit,vedeţi ĩn poze. A fost odatã un bãieţel. Simpatic,vesel şi tare jucãuş. Ĩntr-o zi  bãieţelul ...