Tot ce părea a fi un drum scurt, a devenit o călătorie pentru totdeauna

        Acum 4 ani, când am pornit în călătoria către mine, mi s-a părut un fleac de scurtă durată.
        Ce puteam să aflu despre mine? Eram blândă, introvertită, răbdătoare, caldă, prietenoasă, băieţoasă şi iubitoare de cărţi.
Iar de-adevăratelea din tot ce credeam că ştiu despre mine e că sunt iubitoare de cărţi, restul - mască, rol, mască.
Cu fiecare pas pe care-l parcurgeam îmi era mai tare frică de ce era să descopăr.
Pentru că mă dezgoleam de bunătate şi dădeam peste egoism, săpam printre blândeţe şi găseam toane de furie, udam prietenii şi creşteam singurătate. 

...iar peste tot durere...
...durerea propriilor gânduri, durerea de frică, de ruşine, de păreri, de dreptul la propria părere.
Eram într-un hău, culmea, săpat de mine, cu rahat umplut, iar la suprafaţă plantat cu flori şi copaci, înalţi şi umbroşi, să nu mă vadă nimeni.
Şi murea toată flora mea, pentru că o fi rahatul bun cernoziom, dar tot pământul e mama tuturor energiilor.
Cu fiecare pas pe care-l făceam, îmi era mai uşor, chiar dacă-mi era încă greu. 
De parcă eu, drumeţ fiind, după fiecare zi eram mai aproape de destinaţie.
Eram ca o matrioşkă rusească, de fiecare dată mă regăseam, dar încă nu în varianta mea autentică.

Şi chiar dacă o să mă găsesc în varianta mea autentică, n-o să fiu aşa mereu, pentru că am trecutul meu tatuat pe mine....mă  am pe mine cea de ieri, cea căreia trebuie să-i fiu recunoscătoare pentru că astăzi sunt aici.
Nu sunt nici mare, nici trufaşă, nici populară, sunt mică, simplă şi caldă, sunt ultima păpuşă din matrioşkă.
...Iar atunci când mă voi afla, voi deveni şi eu mamă pentru alte femei, nu neapărat pentru fiicele mele...
Cu multe mame, multe surori, multe roluri, greşeli şi încercări de-a lăsa totul baltă şi-a mă întoarce din nou, acolo unde ştiam despre mine că sunt blândă, răbdătoare, băieţoasă.

         Şi mă ambiţionez să merg mai departe, să-mi descopăr feminitatea, să beau cafea cu furia mea şi să-mi ascult corpul, pentru că are atâtea să-mi spună.
Şi nu există dar mai frumos pe care mi-l puteam oferi decât să pornesc în călătoria către mine!💚💛💙

Sursa foto: pixabay

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

"Teleneşti, ĩţi ducem faima!" a ajuns ĩn Irlanda. Avem o ediţie femininã. Astãzi ne mândrim cu Ana Chihai!!!

Interpreta Aurica Cordineanu își deschide sufletul în cadrul proiectului "Telenești, îți ducem faima!"

Cele mai importante întâlniri ale vieții