Povestea curajului de a merge mai departe!

-
Riţa e un pui de veveriţã de aproximativ 7 sãptãmâni.Astãzi pentru prima datã calcã iarba verde din jurul copacului unde este vizuina mamei sale.

Ea e deja destul de curioasã sã ĩnveţe sãriturile. A vãzut-o pe mama ei sãrind de pe-o creangã pe alta şi de atunci nu are rãbdare sã ĩncerce şi ea.
Mama veveriţã i-a spus Riţei cã mai ĩntâi trebuie sã ĩnveţe sã se caţere pe copaci,apoi sã sarã.
De o culoare maronie cu nuanţe portocalii,acest pui cu coada pufoasa este fascinat de mediul ĩnconjurãtor.
Ĩncearcã sã se caţere pe tulpina unuu pin. Cade jos,ĩncepe sã plângã.
- Ştiu cã ai vrea sã-ţi iasã din prima,doar cã nu e aşa. E nevoie sã exersezi ca sã reuşeşti sa nu cazi. O sã mai cazi,o sã te doarã,o sã plângi,o sã fiu lângã tine. O sã reuşeşti ,doar sã nu renunţi. Cu fiecare datã va fi mai uşor,ĩi zice mama puiului pe care-l ţine la piept.

Riţa a mai ĩncercat o datã. A cãzut din nou,dar de mai sus. Era un succes. Mama a felicitat-o.
A exersat multã vreme,pânã a obosit şi a ĩnfometat.
Mama veveriţã şi-a luat puiul.ĩn braţe şi au urcat ĩn vizuina din copac.
A doua zi,Riţa a exersat din nou. A mai cãzut,dar nu la fiecare cãţãrare.
Peste vreo câteva zile, puiul de veveriţã se urca graţios ĩn toţi copacii din jurul sãu.
A venit timpul sã ĩnveţe sã sarã.
Mama i-a spus " coada ta pufoasã o sã te ajute sã sari. Ea ĩţi creazã echilibrul. Ghearele o sã te ajute sã te opreşti pe creangã. Picioruşele tale ascultã dorinţa ta. Dacã ai curaj sã cazi şi sã te ridici ĩnseamnã cã o sã sari.
Doar cã de data asta,Riţa nu a cãzut,chiar dacã era prima sãriturã din viaţa sa. Avea curajul sã meargã mai departe,asta a ajutat-o mult.
Peste câteva zile,mama ei a ĩnvãţat-o sã mãnânce alune,seminţe,viermi,pentru cã laptele mamei era pe sfârşite.
Ĩntr-o zi mama i-a spus aşa:
- Peste câteva sãptãmâni o sã mergi sã trãieşti ĩn vizuina ta. Sã ştii sã pui ĩn ea mai multe frunze,ca sã-ţi fie cald. Iarna,coada ta stufoasa o sã te ĩncãlzeascã. Noaptea,când o sã ieşi dupã hranã,sã fii cu ochii ìn patru,pentru cã suntem animale mici,putem deveni ţinta prãdãtorilor.
Fugi,sari,mergi mai departe! Nu renunţa!!!
Mama veveriţã şi-a ĩncurajat puiul şi i-a admirat efortul de a se cãţãra chiar dacã Riţa cãdea jos. Pentru cã i-a transmis un mesaj foarte important " curajul este sã ĩncerci iar şi iar,nu sã reuşeşti din prima",puiul de veveriţã nu s-a poticnit la prima cãdere şi nu a cedat!!!

Astãzi,Riţa e afarã. Şi-a scos prima datã puiul mic din vizuinã.  Ĩl ĩnvaţã lecţia curajului.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Povestea unei fantome!

-
Imagine
       Moro şi Muro sunt doi ursuleţi mici, care locuiesc ĩntr-o pãdure luminoasã, ĩmpreunã cu pãrinţii. Ei se joacã foarte mult ĩmpreunã. Se caţãrã unul peste altul, se rostogolesc, sar peste buturugile din curte. Cã-i noapte, cã-i zi, se joacã cu mult entuziasm. De la o vreme, mama ursoaicã a observat cã puii ei intrã ĩn bârlog de ĩndatã ce se ĩntunecã. Numa' de curând, nu ştia cum sã-i ĩnduplece sã intre ĩn casã, seara, la culcare. I s-a pãrut şi straniu cã ĩi spun ei sã treacã ea prima ĩn camerã şi sã aprindã lumina.        Ĩntr-o zi i-a vãzut jucându-se de-a fantomele. Şi-au pus pe cap câte un prosop şi alergau prin curte. A lãsat borcanele cu miere, pe care le pregãtea pentru iarnã, şi le-a urmãrit jocul. A observat cã se jucau de-a fantomele, dar fiecare dintre ei ĩşi dorea sã joace rolul fantomei, nicidecum rolul celui speriat de fantome. Se ţinea cu mâna la gurã sã nu-i iasã cuvintele la care se gãndea. Nicidecum nu trebuia s...
Citiți mai multe

Un copil pedepsit nu este doar un copil pedepsit!

-
Imagine
Pedeapsa care m-a durut cel mai cel mai tare a fost şi este retragerea atenţiei,iubirii,prieteniei. Un spate ĩntors. "Fugi din ochii mei sã nu te vãd!" ĩmi spunea mama la supãrare. N-am fost un copil bãtut sau aşezat la ungher,am fost un copil care simţea fricã din cuvinte. Şi mã durea cumplit. Mi se pãrea cã sunt cea mai rea fetiţã dintre toate. Simţeam cumva cã pe mine şi pe mama ne lega ĩn special buna ei dispoziţie. Simţeam cã sunt iubitã atunci când ĩşi trecea mâinile prin pãrul meu,când stãteam ĩn poala ei,iar ea-mi povestea ce dor ĩi era de mama ei,care murise când mama avea şapte ani. Nici mamei mele nu i-a fost uşor,am trãit greu,patru copii,construia casa cot la cot cu tata. Sã nu se ĩnţeleagã cumva cã am ceva cu mama. Absolut nici un resentiment. E cea mai grozavã mamã. Emoţional,am fost mai bogaţi ca alţii))) Când se supãra pe noi,ţipa şi ne spuna sã dispãrem din faţa ei. Şi-atunci simţeam o prãpastie ĩntre noi. Frica de a supravieţui fãrã iubirea mamei era cea...
Citiți mai multe

Copiii noştri sunt cei care ne schimbã😍😍😍

-
Imagine
Acum doi ani eram tare epuizatã,stoarsã de rãbdare,de putere,de calm. Socializam foarte puţin cu lumea dincolo de uşa casei mele. Unica mea socializare erau copiii. Cu omu' meu abia apucam sã ne mai spunem ceva. Noaptea,dupã ce adormeau copiii,ne cãdeau pleoapele peste ochi fix la ĩnceputul discuţiei. Viaţa sexualã se-mprietenise cu ursul şi intrã ĩn hibernare😀. Copiii aveau puţin peste un an. Mã simţeam atât de consumatã ĩncât peste iubirea mea se aşezau ţipetele,ofticurile zgomotoase,nemulţumirile verbale şi fizice,chiar şi bruscãrile😅. Ĩncepusem sã mã aprind de la orice,nici nu ştiam cã pot sã-mi aprind aşa paie-n cap. Dacã-n primul an de viaţã al copiilor ĩi mâncam iubindu-i,mã dãruiam trup şi suflet,eram geloasã când ĩi luau alţi adulţi ĩn braţe...atunci devenisem o paranoicã,plinã de istericale,ĩmi venea sã mã-ncalţ şi sã fug unde mã duc ochii. Ce sã mai,eram gata sã mã duc şi desculţã))) Dupã aproximativ o jumãtate de an,m-am uitat altfel la mine,mi-am zis cã tre' s...
Citiți mai multe