...🐞🐞🐞...6

Se desprimãvãrase de-a binelea,copacii nãşteau muguri,pãmântul nãştea iarbã,flori,iar soarele era tot mai aproape de oameni,de parcã se cerea ĩn sufletele lor prea ĩngheţate...

Crina se ĩntorcea de la aeroport. Douã sãptãmâni a fost plecatã ĩn Spania,a participat la 5 conferinţe internaţionale. Era ĩndrãgostitã de Barcelona, i se propusese de câteva ori sã se mute definitiv acolo,dar nu putea renunţa la Chişinãul ei,la pãrinţi,familie,prieteni. Ĩi promisese mãrii cã vã veni o zi când casa ei va fi acolo,când paşii ei vor lãsa zilnic urme pe nisip,o zi când privirea i se va pierde ĩn zarea depãrtatã şi va vorbi cu marea.

Parcã ĩn faţa casei,nu urcã sus,merse ĩn parc.

Se uitã o clipã la casa roşie dincolo de parc,apoi ĩşi retrase privirea. Nu mai trãia cu trecutul. Se gândi cã poate şi din cauza lui nu renunţa la Chişinãu, " prostii" ĩşi zise.

Spre searã se ĩntâlni cu Vica, prietena ei cea mai bunã.

- Crina,nu te ĩnţeleg,ce te tot gândeşti la el?

- Vica,nu e vorba de el, Rãzvan ìnseamnã durere,iar eu nu-mi doresc s-o simt. Mã gândesc cã uneori ca sã fie bine intr-un domeniu,se gãuresc celelalte, mã gândesc la lipsa unei armonii ĩn viaţa mea.

- Eşti o femeie frumoasã,ai o carierã ĩnfloritoare,o casã,o masã

- Vreau sã fiu fericitã,sã scriu cãrţi pe malul mãrii...

- Crina,eşti ireparabilã,cui ĩi trebuie fericire? Vezi la ce te-a adus fericirea celor 4 ani de relaţie. Ai 33 de ani,coboarã pe pãmânt.

Mai departe nu auzise nimic. Ea ştia cã fericirea existã,ea ştia cã fiecare om are umbra lui pe pãmânt. Ea ştia cã vã veni ziua când viaţa ei va fi altfel,când viaţa ei va fi o poveste,o poveste pe care le-o va povesti nepoŧilor undeva pe malul mãrii.

Sursa foto: suflethoinar.ro