Jurnalul unei zâne

S-au scurs 3 ani de mariaj (din cei 150 preconizaţi😉), parcã a fost totul ieri. Am simţit trecerea timpului,dar tot mi se pare cã fuge fãrã oprire. Se spune cã primii 3 ani de cãsnicie sunt cruciali,pentru cã fie acesti 3 ani devin un fundament puternic al relaţiei,fie se transformã intr-o intersecţie,unde fiecare merge  ĩn direcţii opuse,nu neapãrat fizic. S-au scurs 3 ani de mariaj,noi am cimentuit fundamentu'💖! Am avut momente ĩn care mã simţeam obositã,neimportantã,fãrã atenţie,am ìnvãţat sã vorbesc,la ĩnceput ĩn reprośuri,apoi,plinã de ìnţelegere. Am avut momente ĩn care-mi doream sã schimb omu'de lângã mine,apoi am ĩnţeles cã l-am iubit prima datã aşa cum este,iar apoi m-am simţit acceptatã aşa cum sunt şi niciodatã nu mi s-a reproşat cã "poate te schimbi şi tu". Am ìnvãţat despre acceptare. Am avut momente când tensiunea frustrãrilor noastre era mare,dar atunci am cunoscut iertarea,eliberatã prin plãns,prin ĩmbrãţişãri puternice. Am ìnţeles cã relaţia no...

Prima mea prietena,pe care eu o ţin minte,acum nu mai este. Si nu mai este de mult timp. Śi-a mutat existenţa ĩn ĩnaltul ceresc,acu'vreo 20 de ani(((. O ţin minte,avea 2 codiţe frumoase,avea rochiţe tare invidiate,cumpãrate din Romania,Bulgaria,era timidã,o voce abia auzitã,dar foarte caldã. Lumea zicea cã nu avea pãr ìn ultimile sãptãmâni de viaţã,nu ţin minte asta. Ţin minte ziua când ne-am luat rãmas bun pentru totdeauna,eram tare veselã śi chicoteam cu ceilalţi copii,ţin minte ìn ce camerã "dormea"de tot śi cum mã tot ĩnghesuiam printre oameni s-o mai vãd o datã. Ţin minte c-am iubit-o...atunci am simţit,acum ìnţeleg((( Eram tare legatã de ea śi-mi doream sã ne jucãm doar noi douã,a ici ĩmi amintesc cu exactitate primul meu sentiment de egoism. Ţin minte cum am intrat la ea śi mai era o prietena acolo,şi tot jucându-ne,parcã m-am simţit neimportantã pentru ea. Am fugit acasã plângând. Aveam doar 8 ani. Nu puteam s-o ĩmpart!!! Era a mea!!! Cam toate relaţiile mele ...

Prima mea prietena,pe care eu o ţin minte,acum nu mai este. Si nu mai este de mult timp. Śi-a mutat existenţa ĩn ĩnaltul ceresc,acu'vreo 20 de ani(((. O ţin minte,avea 2 codiţe frumoase,avea rochiţe tare invidiate,cumpãrate din Romania,Bulgaria,era timidã,o voce abia auzitã,dar foarte caldã. Lumea zicea cã nu avea pãr ìn ultimile sãptãmâni de viaţã,nu ţin minte asta. Ţin minte ziua când ne-am luat rãmas bun pentru totdeauna,eram tare veselã śi chicoteam cu ceilalţi copii,ţin minte ìn ce camerã "dormea"de tot śi cum mã tot ĩnghesuiam printre oameni s-o mai vãd o datã. Ţin minte c-am iubit-o...atunci am simţit,acum ìnţeleg((( Eram tare legatã de ea śi-mi doream sã ne jucãm doar noi douã,a ici ĩmi amintesc cu exactitate primul meu sentiment de egoism. Ţin minte cum am intrat la ea śi mai era o prietena acolo,şi tot jucându-ne,parcã m-am simţit neimportantã pentru ea. Am fugit acasã plângând. Aveam doar 8 ani. Nu puteam s-o ĩmpart!!! Era a mea!!! Cam toate relaţiile mele ...

Le spunem copiilor mult prea multe NU-uri,dar foarte putine "nu"-uri din categoria celor necesare. "Nu fugi","Nu ţipã","Nu se poate","Nu ai voie","Nu te duci","Nu cum vrei tu","Nu intelegi" si lista mea ar putea continua,sunt NU-uri de care ìncerc sã scap,sunt NU-uri autoritare,care aratã copilului cine-i şefu',sunt NU-uri care ĩngheaţã creativitatea copiilor,exploararea lumii,metoda deducţiei,or ne dorim copii autonomi,cu forţã decizionalã,cu spirit creativ,cu dorinţã de analizã si comparare a lucrurilor,efectelor. Ne dorim sã creśtem copii asemenea copacilor,ĩnflorirea lor exterioarã sã depindã de rãdãcinile interioare,de sub pãmânt,cu abilitatea de a reĩnmuguri,ìn pofida tuturor dezamãgirilor,ešecurilor,piedicilor. Le creãm o iluzie negativistã despre lume,le ìmpingem ìnapoi cresterea,le tãiem aripile,cum zicea cineva. Suntem prea prinśi ĩn lupta asta de a le domoli autenticitatea si uitãm de ...