Conflictele dintre frați - la limita nervilor, la startul unei noi gândiri

-Eu primul am ajuns! -Nu, eu primul am ajuns! -Eu! Nu tu. Tu ești ultimul! -Eu nu sunt ultimul! Începe să plângă, îi curg lacrimile șiroaie, se indreaptă spre fratele său, îl înșfacă de piept și îl împinge să cadă. Celălalt, la rândul său, începe și el să plângă și îl mușcă de umăr pe micul agresor. Se declanșează un adevărat conflict, fiecare țipă cu tot glasul, dar niciunul dintre ei nu renunță. Mă apropii de ei în viteză și simt cum o iau razna. Îi despart și-i întreb țipând de ce se bat, de ce nu pot să se joace fără să se bată. Evident că fiecare are dreptatea lui, fiecare vrea să fie primul și înțeleg acest lucru mai târziu, în timp ce beau ceaiul de mentă și melissa. Nu pot să gestionez conflictele. Nu am putut niciodată și până nu demult, nu mi-a păsat de acest lucru. Dimpotrivă, tot timpul evitam conflictele, le ignoram, eram gata să merg cu mine însămi la orice compromis, numai să nu fiu mărul discordiei. Nici măcar atunci când am avut ...