Mama mea e cea mai mamã!
Era ìn clasa a 2 când mama ei a plecat ìn lumea ìngerilor. Era doar o copilã,dar era mamã pentru cei 4 fraţi mai mici. Rãmase fãrã copilãrie...rãmase fãrã mângâierea maternã...rãmase doar cu amintirea mamei... Era doar o copilã,dar plinã de ìntrebãri de oameni mari... Ìl avea pe dumnezeu,despre care ìi vorbise mama,śi asta ìi dãdea putere sã-nfrunte toate greutãţile,sã plece capul la multe nelegiuri śi sã-śi ìnghitã lacrimile care-i veneau pe neaśteptate. A durut-o mult pierderea mamei,o doare śi acum,a durut-o mult atitudinea noii mame,mai mult vitregã decât mamã, a durut-o sã renunţe la visele sale. Śi-a bandajat "eu"-l traumat śi l-a ìngropat adânc adânc ìn suflet,sã nu poatã ieśi,el se impunea śi asta ìi aducea neplãceri. Nu a stat tolãnitã ìn pat fãrã treabã...vacanţele nu ìnsemnau tabere sau plaje...nu śi-a cumpãrat niciodatã rochia mult visatã... A muncit foarte mult,munceśte śi-acum,mã-ntreb de unde rãbdare,putere,dorinţã. E mulţumitã,e foarte mulţumitã de re...