Jurnalul unei zâne

Si ţin minte cã eram ìmbrãcatã ìn fustiţã neagrã śi bluziţã albã śi mergeam ìn centru,ìmpreunã cu surori,veriśori,vecini sã mâncãm ìngheţatã fãrã bani. Ne trezeam cu noaptea-n cap de 1 iunie,mama ne gãtea ìn hainele care fusesem śi ieri la ultimul sunet,ne ìmpletea pãrul śi ne petrecea pânã la colţul strãzii,unde mai erau mame śi ne priveau pânã dispãream dupã altã uliţã. Noi toţi mergeam la sãrbãtoare. Toţi frumośi,sinceri śi dornici de ìngheţatã "pi dijiaba"! Śi ţin minte cã stãteau ìn rând śi copii cãrora nu le lipsea ìngheţata din frigider,pentru cã nu asta era atunci important,acel pahar de plombir alb era cadou śi oare cãrui copil nu-i plac cadourile? Cântau copii pe scenã,cântam śi noi cu ei,dansam śi ne bucuram(poate mai mult) de sosirea verii,ceea ce-nsemna sfârśit de an ścolar!!! Altã datã 1iunie mã prindea cu sapa-n mânã,cã buruianul care "ìnãduśã pãpuśoii" nu śtia el de ziua copiilor. Ìmi pãrea rãu cã nu eram śi eu frumos ìmbrãcatã ìn Centru. Au fost ś

Putem sã râdem afarã cu fetele,avem voci de ìnger la telefon,dãm sfaturi pe care nici noi nu le urmãm,iar acasã,dupã peretele care ne desparte de-o lume-ntreagã,suntem teribil de suportat. Ne jignim soţul,ìi reprośãm câte-n lunã śi-n stele,ţipãm la copii śi ne deranjeaza fiecare miscare a lor "ìn plus". Suntem mãcinaţi de mii de nemulţumiri inventate care ne otrãvesc sufletul,gândurile,relaţiile! Cum ar fi dacã pur śi simplu am fi oameni?!😉 Cum ar fi dac-am cultiva omenia?!😉 Bine c-avem timp sã cultivãm celelalte,mai puţin iubirea. Cum ar fi dacã pur śi simplu ne-am bucura cã soţii nośtri ìśi petrec timpul cu copiii,fãrã sã le reprośãm cã ceva nu-i bine sau nu-i de-ajuns de educativ! Cum ar fi sã le mulţumim bunicilor cã-ntineresc alãturi de nepoţii lor,ìn loc sã-i certãm cã le dau bomboane śi pufuleţi! Cum ar fi sã le spunem jumãtãţilor noastre cã le apreciam śi cã le iubim,nu sã-i tot criticãm śi sã ne cerem dreptate! Cât ar fi de frumos sã ne iubim copiii mai ales a

Pentru cã tot suntem acasã,am mers cu copiii pe śesul copilãriei noastre. La fel de verde,imens,frumos,dar...pustiu((( Ìntr-atât de pustiu ìncât consãtenii se uitau ciudat la noi cã pãśim acea naturã virginã. Parcã ieri eram copii śi ne adunam acolo,iar astãzi nimeni,nici mãcar mieii nu mai zburdã,doar câteva capre priponite śi câţiva cai dezlegaţi de hamuri. Parcã mai ieri fãceam colibe din pãturi śi ne ascundeam acolo,ìmbrãcam ìn haine pãpuśi de porumb śi mânam spre casã cârduri de bobocei śi rãţuśte. Śtiam fiecare copac,fiecare floare,fiecare pericol de spini,fiecare poianã de corovaticã,śtiam unde iarba-i mai verde śi-acolo lãsam caprele,śtiam fiecare pãstaie de salcâm din care fãceam coliere superbe. Eram contopiţi cu acest śes śi el śtia acest lucru śi ne-ncãrca cu mai multã energie,ne chema sã ne-mbrãcãm cu imunitate,ìi plãcea cã-l pãśeam desculţ. Mai stã śi-acum acel mãslin,tot acolo,dar nu mai sare nimeni din el śi nu-i mai inventeazã nimeni legende... Doar cãrarea pe ca

Ca mamã,cel mai greu suport deconectãrile emoţionale cu copiii mei. Am momente când sunt prinsã ìntr-o continuã conectare śi nimic nici nimeni nu mã poate sustrage,dar am śi momente când sunt altfel de mamã. Śi mã dor efectele celeilalte mame din mine,mã doare cã ţipã la copiii ei,mã doare cã-śi doreśte o evadare,mã doare cã dãrâma ìnvãţãturile copiilor despre faptul cã furia iese prin dans,muzicã,bãtãi cu perne śi le transmite cã furia iese prin ţipete,reprośuri śi cuvinte toxice. Ìn rolul celeilalte mame,care trãieśte ìn mine,mã simt furioasã,mã simt obositã rãu de tot,mã simt parcã cumva ìmpovãratã śi eman furie,gãsesc vinovaţi nevinovaţi śi le descarc śi lor bateriile emoţionale. Mã doare...cã de cele mai multe ori le descarc bateriile emoţionale copiilor. Astãzi dimineaţã am fost cealaltã mamã śi dupã câteva minute de victorie ale ei,am ìncercat sã-ntorc cumva volanul ìn favoarea mamei care interacţioneazã frumos mai ìntâi cu sine,apoi cu ceilalţi. Astãzi dimineaţã m-am salvat

Cele mai pline pline de iubire momente dintre mine si copiii mei sunt cele 15-20 minute dupã ce se trezesc. Se lasã sã-i iubesc cu toatã suflarea,sã le pup fiecare milimetru de piele,sa-i miros fãrã saţ...śi ne umplem reciproc de multã iubire śi caruri de emoţii. Mã strãdui sã nu ratez nici o trezire fãrã ritualul nostru de iubire śi m-am programat sã nu pun nimic mai presus ìn acest timp. Se topesc ìn braţele mele,mã topesc ìn iubirea care mi-o dãruiesc prin privirile dulci,prin zâmbetele mieroase,prin braţele lor mici śi puternice pe care le-ncolãcesc ìn jurul trupului meu... Iar astãzi dimineaţã,ritualul nostru a mai fãcut loc unei minuni. Era 7.20,era cald...sub plapumã,mi-erau ochii plini de somn śi-a fost destul sã aud ìn premierã "mama,bunã dimineaţa !" de 2 ori śi sã fiu ìmbrãţiśatã de 4 mânuţe calde śi dornice de mine. Ìn acele clipe putea fi śi 5 dimineaţa!!!

"Dã bunã ziua!", " spune la revedere!", "" dã-i jucãria!", "ìmparte cu toţi portocala!", " spune mulţumesc!", "vino la mine Acum!". Toate aceste Comenzi le impunem copiilor nośtri ìn scopul de a-i educa,de a-i socializa. Am dat śi eu comenzi,recunosc cã mai dau śi acum uneori,dar ce am ìnvãţat mi-a bulversat total " metoda de socializare". Comenzile nu fac parte din procesul de educaţie. A comanda ìnseamnã a impune,or noi ne dorim copiii din care sã curgã bunãtatea śi iubirea,nu sã le fie tot timpul suflatã,asemenea actorilor de cãtre sufleuri a frazelor uitate. Mi-am zis cã e de ajuns sã spun eu buna ziua,sã-mi iau eu rãmas bun,sã zâmbesc cât mai mult,sã-mpart complimente śi portocale śi neapãrat peste un timp vor face la fel copiii mei. Noi,pãrinţii,suntem cele mai influente tipare despre cum vor arãta copiii nośtri mâine śi important este sã le cultiv frumuseţea sufletului,nu cea materialã. Nu cred cã i-aś