Jurnalul unei zâne

Dupã mine, un om curajos nu este acela care sare primul ìn apã sau cel care pune praf de cretã pe scaunul ìnvãţãtorului. Curajul este altceva... Curajul este asumarea responsabilitãţilor,asumarea consecinţelor,iar cea mai provocatoare lecţie a curajului este aceea de a rãmâne noi ìnśine tot timpul,indiferent de circumstanţe! Anume acest curaj,pe care l-am ìnţeles abia acum câţiva ani, ìl transmit copiilor mei. Despre astfel de curaj legãm poveśti,ìnvãţãm ìmpreunã cum e sa fim cu adevãrat curajośi,pentru cã śi eu mai am restanţe la acest capitol. Am fost urmãritã de fantomele timiditãţii mele atunci când nu sãream prima ìn apã,atunci când ìnãbuśeam cuvinte śi schiţam zàmbete false,când nu luam decizii personale. Śi am crezut multã vreme cã sunt o laśã,śi nu mã durea pãrerea celor din jur,mã durea propria pãrere. Curajul este sã mergi pânã la capãt dacã vrei sã ajungi acolo,nu sã te ìmpiedici de propriile frici śi sã te minţi cu argumente inventate. Curajul este sã priveśti eśecuril

Doamne,cât de tare am aśteptat primãvara,exact cum un copil aśteaptã sã fie iubit. Śi a venit,ca de fiecare datã,ne-a adus muguri,soare,flori,miresme,iarbã verde,a schimbat muzica ìn sufletul meu. Renaśterea naturii mã cheamã la emoţii,la gânduri mai parfumate śi la gesturi pline de iubire. Dupà masã suntem ìn parc,cu un suflet cãt primãvara,dornic de arome śi culori. Śi astãzi am fost. Dupã ce am obosit fizic de scrânciobe,maśinuţe,nisip,tobogan,bicicletã,am luat calmul sufletesc care liniśteśte ìntreaga fiinţã,śterge orice urmã de stres śi te revigoreazã automat, am ìmbrãţiśat arbuśtii śi copacii din preajma noastrã. Prima experienţã pentru copiii nośtri,dar au rãmas ìncântaţi. Le-am spus cã natura ne iubeśte mult śi noi tot o iubim śi-i arãtãm aceastã iubire prin ìmbrãţiśãrile noastre,prin grija noastrã,prin menţinerea curãţeniei,prin sentimentele care cresc ìn noi când o vedem,o mirosim,o atingem... Ne-am simţit luminośi śi deschiśi ìn timpul acestei comuniuni cu natura,śi nu-s do

Sã fii mamã e cea mai grozavã lecţie care-ţi bagã minţile-n cap,ceea ce e mai grozav e ca pe lângã efortul fizic pe care-l simt seara ìnainte de culcare,maternitatea mã provoacã sã gândesc mult!!! Asta din punctul meu de vedere e o scarã necesarã atât mie,cât śi copiilor mei,pe care mã strãdui sã urc,nu sã cobor la prima piedicã. E soare,e cald,toate mamele sau taţii ìśi lasã rutina acasã,sau nu o lasã,śi ies afarã,sã se bucure śi cei mici,sã mai schimbe śi o vorbã cei mari. Ce aud eu cel mai des la terenul de joacã " dã-i un pic jucãria ta,nu fi egoist,nu-i frumos,nu vezi cã plânge,de câte ori ţi-am zis sa nu fii egoist?! mergem acasã dacã nu śtii sã te comporţi". Pânã mai ieri eram śi eu fix aśa,pânã mi-a dat maternitatea de gândit,tema pe acasã. Śi ce-am gândit eu? Toţi pãrinţii vor sã-śi ìnveţe odraslele generozitatea. E o intenţie frumoasã,dar modul prin care o facem e urât de tot. Oare chiar credem cã-n astfel de momente copiii nośtri ìnvaţã sã fie generośi??? Nici pe

 Mai des le inventez pe moment poveśtile decât le citesc. Śi fac acest lucru ìn primul rând pentru a le povesti prin propriile exemple despre emoţiile cu care ne confruntãm ìn acel moment. Da! Ìmi vine mai uśor sã-i cert,sã-mi ţip explicaţiile,doar cã uśurel ajungem la conflicte majore. Mie ìmi pasã extrem de mult de armonia dintre noi śi nu atât de golirea furiei cã nu sunt regina. Cu mult mai puţin ìmi pasã de ochii śi gura lumii,nu-mi stau deloc ìn spate obiecţiile lor,dacã le vãd destructive. Ìn fine nu am nãscut copii ca sã placã la toţi,ca sã fie lãudaţi sau ca sã rãmânã stanã de piatrã la prima mea privire. I-am nãscut la 29 de ani, cu un mic bagaj de pregãtire atât fizicã cât śi emoţionalã,dar mai ales teoreticã. Nu aśtept rezultate imediate,ìnvãţãm ìmpreunã,iar atâta timp cât consider cã le transmit anumite mesaje,le transmit de fapt lecţiile pe care ei mã ínvaţã. Lucrez cu mine enorm de mult,lucrez de faţã cu ei śi nu le atrag atenţia,ìi prind uitându-se la mine,admirându-mã.