Despre defecte
Când am fost doar o copilã visãtoare śi naivã,mi-am râvnit mult adolescenţa,crezând cã libertatea śi independenţa mã vor face om. M-au fãcut om,pe unde am greśit,pe unde culegeam succese,dar eram nemulţumitã. Ìmi consideram multe dintre trãsãturile fizice,defecte śi-mi ìnecam personalitatea ìn aceste gânduri śi trãiri. Priveam cu invidie spre cei care se bucurau de adolescenţã,ìmi doream sã fiy ca ei,sã fiy curtatã,sã fiu popularã,sã am o sumedenie de prieteni... A fost altfel,am avut câtiva prieteni,dar adevãraţi,care mã-ncurajau,mã ajutau,care mã fãceau sã mã simt o adevãratã adolescentã. Aniu au trecut,acei prieteni ìi am śi acum,datoritã cãrora am ìnceput sã creez propriul echilibru armonios. Am ìnvãţat multe lucruri,pe care doar cu anii ajungi sã le-nţelegi: * nu e defect sã ai cośuri,cicatrici sau sã fii plinuţã, e defect sã te-apese aceste trãsãturi,sã te blestemi,sã te simţi intimidatã de ele; *nu e defect sã fii sãrac,e defect sã nu ìncerci sã câśtigi bani; *nu e defect sã